[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Să revin on-topic: Augustin, este fericit, niciodată sfânt, şi este dovedit: dogmatic, patristic şi biblic, că a fost este şi va fi eretic.

Unul din cei mai mari eretici, din câţi au existat vreodată ! Mai mare chiar ca şi Origen şi ca Arie.

Frate Igor, eu nu înţeleg ceva, spre ruşinea mea, şi te rog să mă lămureşti dacă îţi stă în putere.
Uite, zici că Augustin e fericit. Desigur şi eretic. Cum se împacă acestea două? Dacă Biserica Ortodoxă îl numeşte fericit (iar nu nefericit sau altminteri) şi l-a trecut în Calendar, oare Domnul nu ţine seama de asta? Ci numai de faptul că este numit şi eretic?
Fericit nu înseamnă nimic pentru noi şi pentru Domnul? E ceva minor să fii pomenit ca Fericit în Biserică?
Te întreb foarte serios, întrucât nu înţeleg chestiunea asta, vai de mintea mea nepricepută.
Şi mai e ceva: eu care sunt cum sunt, cum să mă raportez la un fericit? Să fii numit "Fericit" de Biserică nu îmi pare puţin lucru. Că de măsura vieţii lui eu nicicum nu mă pot apropia. Asceza lui eu nici n-o pot visa. Scrisul lui eu nu nădăjduiesc să îl am vreodată în dar, ori să îl capăt prin vreo vrednicie personală. Şi atunci, ce mă fac eu faţă de acest fericit? Îi dau la cap cu termenul "eretic"? OK, dar oare mă ajută? În ce fel?
Ţi-aş mulţumi dacă mi-ai da o mână de ajutor în dilema asta.
Doamne ajută!