Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Oare cine, dintre cei care isi doresc cu adevarat sa ajunga undeva, isi bate joc de sine in mod constient? Aceasta lipsa de spor in propria lucrare este de fapt rezultatul unei strategii haotice, dar mai ales nerenuntarea la unele slabiciuni care inseamna uraciune in fata lui Dumnezeu. E adevarat, harul nu vine peste noapte, si nici nu are un termen anume. El vine pe nesimtite, dupa un timp indelungat de "trepte" in urcusul ispitelor care ne-au fost trimise si in care nu numai ca nu am mai cazut, dar avem nadejdea ca nici nu vom mai cadea vreodata. Nu pentru ca suntem noi puternici, nu pentru ca ne-a ridicat Dumnezeu acele ispite definitiv si iremediabil, ci fiindca ne recunoastem slabi, iar singurul si cel mai eficient sprijin este mila lui Dumnezeu. Avand in minte acest "Nu eu, Doamne, ci Tu invingi in mine!", oricat ar fi ispita de mare, se risipeste instantaneu. Si astfel nici marirea de sine nu mai da tarcoale, fiindca nu-si gaseste culcusul vanitatii!
[/i]
|
Bun acest topic, bună această întrebare, dacă ne cunoaștem sau nu pe noi înșine.
Bună și conștientizarea faptului că orice lucru bun din noi vine de la Domnul.
Eu nu mă cunosc pe mine, căci pot face lucruri pe care nu mi le doresc. Cei apropiați mă văd și se plâng că sunt dură. Ar trebui să fim duri cu păcatele (noastre) și nu cu oamenii, dar nu sunt capabilă să trasez liniile de separație.
Să ne ajute Domnul să ne vedem așa cum suntem, și să ne lăsăm transformați de El.