Da’, vezi sa nu te cred, Barsaumas. Mi s-a miscat de doua ori acul de la seismograf cititind postarea lui Ezio, dar e posibil sa ma insel fiidca a fost destul de laconic in exprimare.

Ezio il suspecteaza pe Capy de nestorianism, pe baza faptului ca nestorienii nu admiteau ca Dumnezeu a suferit. Dar, ceea ce nu intelegeau nestorienii e ceva mai intricat, si are intr-adevar legatura cu comunicarea insusirilor dar si cu enipostazierea (improprierea firii umane in ipostasul unic), aspect clarificat de-abia mai tarziu.

Ce nu intelegeau ei, e ca tocmai datorita Ipostasului unic, comun atat firii umane, cat si firii divine, cele doua firi isi transmit reciproc insusirile. Ei nu admiteau ca se poate asta in alt fel decat de la o persoana la alta persoana. Cumva din exterior.

Or, in Hristos comunicarea insusirilor de la o fire la alta se face in interiorul uneia si aceleiasi Persoane. Tocmai ca asa si numai asa, prin Persoana cea unica, firea umana participa la cea divina si invers.
„Prin Persoana cea comuna, fiecare fire participa real, dand si primind, la si de la cealalta fire” (pr. Staniloae). Una indumnezeind iar cealalta fiind indumnezeita.


Capy, dand citate din Dogmatica, nu lasa sa se inteleaga ca ar nega comunicarea insusirilor dar nici nu da detalii suplimentare despre improprierea firii umane ( imi pare, asa cum am zis chiar in prima mea interventie, ca aspectul cheie e legat de impropriere (enipostaziere)).

Poate ma insel, da inteleg ca Ezio il suspecteaza pe Capy de nestorianism, in sensul ca daca afirma ca Dumnezeu n-a suferit, atunci se deduce ca ar fi doua persoane in Hristos, una divina si alta umana, ceea ce ar insemna ca Al doilea din Treime ar fi ramas in relatie exterioara cu umanitatea, ceea ce e fals, si da, duce la nestorianism.

Insa Capy ne suspecteza pe noi ca am sustine existenta a doua Persoane, iar argumentatia lui inclina incetuc spre un subtil monofizism foarte bine camuflat. Greu de depistat deocamdata, fiindca formal admite cele doua firi.


De aici incolo, eu nu pricep logica lui Capy desi l-am tot intrebat despre improprierea firii umane ca sa-mi dau seama ce intelege prin kenoza. Fiindca, pt. a comunica insusirle firii divine celei umane, Hristos trebuia musai sa-si faca proprie aceasta fire, nu sa-I ramana exterior, adica, ipotasul Lui sa fie ipostas si al firii umane, nu doar al celei divine.

Si cea de-a doua incongruenta din postarea lui Ezio ar fi o subtila inclinare spre aspectul juridic al mantuirii prin suferinta pe Cruce , propriu gandirii apusene, in opozitie cu perspectiva ontological de tamaduire a firii umane, proprie ortodoxiei.

Postare la care tu ai subscris cu gratie, cumva din spirit de aglutinare cu cei impotriva aglutinarii :)? (daca-mi permiti sa folesesc trademark-ul tau ). Te intreb.

En fin. Asta e alta discutie ce tine de imposibilitatea non-optiunii, o pendulare continua pe care imi pare ca o cultivi ca o optiune in sine, aceea de a fi caldicel prin vocatie. De a refuza sa te alaturi celor fierbinti pe motiv ca printre ei sunt si reci si caldicei. O stare de confort amorf, care nu te scuteste deloc de dileme. By contrary.

Cam asa vad (evident imperfect si fragmentar si subiectiv obvious) ceva din continutul calului tau troian. Da, cum esti baiat destept, cred ca stii de unde sa-ti faci rost de un anti-malware spiritual.

Kyrie eleison![/quote]
Sora, motivul nu este acela, ci faptul ca eu cultiv in primul rand o relatie personala cu Dumnezeu, si nu una ecleziala. Consider ca "aglutinarea" nu este altceva decat o (auto)nivelare cu tavalugul a nuantelor de ganidre, atitudine si credinta, existente, in infinite variatiuni in noi toti si in fiecare. Problema "celor trei capitole" mi-a aratat prima data limpede ca Biserica poate gresi, si m-a scarbit de istoria ei narcisista, romantata cand nu e pe bune mincinoasa, si hagiografica. Insa desi greseste, are instrumentele mantuirii. Masele sunt o minge de ping-pong in mana teologilor, ideologilor si "formatorilor de opinie", si inainte de si dupa date-reper precum Niceea, revolutia franceza, aparitia sau prabusirea comunismului. Sa zicem ca la Sinodul talharesc din 449, cat a fost definit ca ecumenic si ortodox, credinciosii de rand se aglutinau behaind ca oile supuse, tot ce se zicea oficial, de un anume sens. Dupa Calcedon, au behait din noy in curtile bisericilor, dar in sens opus. La fel, pe vremea arianismului, iconoclasmului sau monergismului. Nu ma intereseaza statutul de "oaie-supusa-cu-orice-pret", chiar cu pretul contradictiilor, doar de dragul mantuirii, care cica e administrata, sau macar facilitata, de supra-organismul eclezial. :))))
Asa ca, o spun cu amuzament, nu eu pendulez. A,m incercat o data sa fiu catolic si nu a mers, pentru ca eu resping autoritatea. Mi-a ajuns. Nu imi place sa ma siluiesc pe mine si nici sa ii supar sau amagesc chiar si fara voie pe altii. Scumpa voastra institutie, auto-definita ca divino-umana si infailibila, penduleaza, chiar daca la interval de secole. Normal ca e mai usor sa vezi ca eu pendulez, la scara mea si a ta de timp al vietii. Dar, lecturand din perspectiva actuala, iti dai seama ca Biserica, desi are intr-adevar instrumente ale mantuirii, greseste. Narcisismul nu face bine nimanui, nici indivizilor, nici institutiilor, cu atat mai putin societatii. Propun sa continuam discutia pe privat. Si daca sa stii ce hristologie recunosc, afla ca imbratisez hristologia lui Teodor de Mopsuestia. Si, in treacat fie spus si soteriologia sa, odihneasca-l Dumnezeu cu sfintii Sai!
On-topic: Capy are multe formulari corecte, dar porneste de la o premiza cu iz usor schismatic: iti place cum scrie un parinte? ei, atunci e bun de citat cam orind pe un anume subiect. Sincer, poate Capy a cazut in plasa "neopatristicii" grecesti, si e nevoie de "motoare hiperspatiale" ca tine, Cezar, Bogdan si auto-exilatul Mihailc ca sa ridice si scoata "nava lui Luke Skywalker din mlastina de pe Dagobah", daca imi permiti sa fiu putin copilaros si nostalgic.