Antiteza 4:
Citat:
În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus
|
"
Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie și nu va face Paștile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela își va purta păcatul său." (
Numeri 9,13 - versiunea Sinodală)
Aici se
primește exact explicația identică din primele 3 antiteze. Am subliniat mai sus!
Sufletul acela = Omul acela. Omul ca
ansamblul trup și suflet, în exprimarea
suflet/suflete/sufletul, cu sensul de
Persoana/Persoană, fără să fie diferențiate sau separate sufletul de trup, (pentru că
nu pot exista, în lumea materială unul fără altul) folosind exprimarea mistică, cu referire la omul-suflet, tocmai pentru a arăta valoarea tainei omului, purtător de suflet, de aici și expresia din popor: "
ce faci, suflete?"
Mai simplu de atât nu se poate exprima. Ăsta-i Adevărul, Îl accepți sau lupți împotriva Lui și vor ieși erezii, întuneric și necredință.
Antiteza 5:
Citat:
În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus
|
Traducerea din Biblia-carte-reală-brută, a Î.P.S. Bartolomeu, ediția Sinodală:
"
10. Cine-a numărat seminția lui Iacob? și cine va socoti puzderia lui Israel? Să moară sufletul meu ca sufletele drepților fie urmașii mei, precum urmașii lor!" (
Numeri 23,10 - versiunea autentică Sinodală, a Î.P.S. Bartolomeu Anania)
Balaam, era un vrăjitor moabit vestit, care a fost adus de Regele Balac al moabiților (vrăjmașii lui Israel), și pus să blesteme pe Israel. Dar vrăjitorul Balaam, primește de la însuși Dumnezeu prin Duhul Sfânt, că trebuie să binecuvinteze pe Israel.
Versetul 10, e ultimului verset al poemului dintre versetele 7-10, ale Numeri 23. În versetul 5 și 6, anticamera poemului, avem: "Iar Domnul a pus cuvânt în gura lui Balaam și a zis: întoarce-te la Balac, și așa să-i spui!" 6. Și s-a întors el și iată el (regele Balac) sătea lângă arderile-lui-de-tot, și toate căpeteniile Moabului, erau cu el. Și Duhul lui Dumnezeu a fost peste (vrăjitorul) Balaam, iar și-a rostit poemul zicând:" mai departe începe poemul, versetele 7-10. Iar scopul poemului, avem la versetul 11: Atunci a zis Balac către Balaam: "Ce mi-ai făcut? Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmașii, și iată că tu cu binecuvântare i-ai binecuvântat!"...
Acesta-i contextul.
Sensul versetului 10,
moartea sufletelor drepților este acesta: Duhul Sfânt Dumnezeu, a fost peste vrăjitorul moabit Balaam, și
i-a arătat, venirea lui Hristos. Până la Hristos toți drepții, mergeau în iad, și ATENȚIE! se considera că mureau mergând în iad, cum și Pavel spune: "moartea cea de-a doua", pentru că sufletul omului, deși trăiește, e viu, fiindcă sufletul e nemuritor, totuși
e considerat mort,
fiindcă e în iad. Iar la învierea lui Hristos,
sufletele drepților au fost scoase din iad (I Petru 3,19; 4,6). Vrăjitorul Balaam, își dorește să
moară sufletul lui și să ajungă în iad, dar
să mărturisească, că și el este drept ca acei drepți ai lui Israel, pe care i i-a arătat Duhul Sfânt,
pentru a fi și el eliberat de Hristos din iad, cu aceia. Și spune: "
fie urmașii mei, precum urmașii lor".
Urmașii drepților din iad, după Hristos, deveneau
creștinii, din Noul Testament, și mergeau în Împărăția Cerurilor, în Rai; vrăjitorul Balaam a văzut asta, de la Duhul Sfânt și vroia, să devină, să ajungă și el ca drepții Israelului că să aibe și el parte de urmași precum urmașii drepților lui Israel din iad, pentru a fi ridicat și el și urmașii lui, din iad în Rai, de Hristos. E limpede ca lumina zilei.
Vedem și în acest verset -
Ioan 11, 13: "Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă.", deci ei nu credeau în moartea sufletului, moartea omului ca fapt, cu trup și suflet. Ucenicii știau că sufletul nu moare. Toma spune: "
să mergem și noi și să murim cu EL (cu Hristos)" - 3 versete mai jos, la
Ioan 11, 16. Iar Hristos spune: "
Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc." același loc, Ioan 11, 11, două versete mai sus, deși Lazăr era mort(!) cu trupul(!) de 4 zile. Dar sufletul lui, nu era mort. Iar trupul fără suflet, nu poate exista în lumea materială. La fel și la învierea fiicei lui Iair (din Marcu 5 și Luca 8), învierea fiului văduvei, etc.
Iată, sufletul nu moare, nu poate muri, nu a murit niciodată și nu va muri vreodată.
SUFLETUL A FOST, ESTE și VA FI: NEMURITOR! Amin. Dovedit :)
Va urma, mă duc să mănânc :) Iertare.
Apoi mă ocup de toate versetele tale, Centesime, cu mila Domnului, că tare-mi ești drag.
Dar ereziile în care crezi, le urăsc cu ură de moarte. Le-aș ucide și le ucid, cu ajutorul Duhului Sfânt.