Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
DRAGOSTE
M-am prins cu gândul ca-ntr-un joc cu Tine
Și toate s-au mărit, iar eu sunt mic...
Ce-ai pus, Lumină Blândă, azi, în mine
De s-a nălțat surpare, în nimic?
Dau să vorbesc cu Tine
Iar Tu taci.
Îmi pare că în mine
Te prefaci...
Așa, treptat, învăț și eu să tac.
Din vuiet mă înduplec la prezență!
Și, parcă spre a-Ți fi pe plac
Te-nchipui mai degrabă ... ca absență.
Și-s neînceput. Tu dăltuiești un altul.
Mă porți prin tot adâncul. Și înaltul!
Vorbești acum în mine, iar eu tac.
Și-mi pare ... că în Tine mă prefac.
|
In sfarsit ceva frumos din spumele tulburi ale acestui topic. O perla! Marca Ioan Cezar!
Toata inaltimea si adancimea Dogmaticii e aici.
Frumos de tot, Ioan!
Îmi pare că în mine
Te prefaci...
Și-mi pare ... că în Tine mă prefac
(Uite Capy aici, cum S-a facut Ipostasul Logosului si ipostas al firii umane, prin kenoza reciproca si perihoreza pe viu, nu concepte abstracte).