Ca si in cazul "filioque", in cazul Purgatoriului exista o evidenta componenta care tine de terminologie. Dar, oricat am vrea noi sa reducem chestiunea la aceasta, nu este pe deplin posibil. "Purgatoriul" din conceptia catolica nu este pur si simplu "Iadul din care se trece in Rai" din conceptia ortodoxa. Decat cel mult prin aceea ca intensitatea chinurilor purgatoriale poate fi asemenea celor din iad.
Dar, de aici incolo ne apar deosebirile. Starea sufletelor din Purgatoriu este fundamental diferita de starea sufletelor din Iad. Cei din Purgatoriu stiu de la inceput, din momentul Judecatii Particulare, ca vor fi mantuiti si ca au trecut marele examen. Chiar daca nu cunosc cand anume vor trece in Rai, acest lucru depinzand de ecoul pamantesc al faptelor lor, precum si de rugaciunile celor de pe Pamant. Cei din Purgatoriu fac parte din Biserica: sunt Biserica Suferitoare (Ecclesia Penitens), in comuniune cu Biserica din Paradis (Ecclesia triumphans) si cu cea de pe Pamant (Ecclesia militans). Cei din Purgatoriu Il preamaresc pe Domnul, spre deosebire de cei din Iad, care Il hulesc neincetat. Faptele bune pe care le-au facut cei din Purgatoriu stralucesc tot mai mult inaintea lui Dumnezeu. Ei nu au inca acces la viziunea beatifica, dar cunosc deja iubirea lui Dumnezeu, care le apare acum ca foc eliberator. Dimpotriva, cei aflati in iad s-au despartit de Dumnezeu si sufletele lor se intuneca tot mai mult. Putinele lor lucruri bune pe care le-au facut in viata se sterg de pe sufletul lor care isi pierde orice stralucire, acoperindu-se de noi straturi de zgura. Ei sunt cei despre care este scris: "de la cel ce nu are, si ce are i se va lua". Speranta este simtamantul sufletelor din Purgatoriu, deznadejdea este simtamantul celor din Iad.
|