Am citit ce i-ai replicat lui Mihnea Dragomir și cred că știu încotro bați.
Dar, vezi tu, eu n-am fost "înrădăcinat" în tradiția ortodoxă. Ca fiu al unui greco-catolic, am fost botezat la ortodocși pentru simplul motiv că din "bunăvoința" clasei conducătoare, preoții greco-catolici au devenit cam greu de găsit.
În ce privește tradiția religioasă, atâta cât am receptat-o ca și copil (asică cea care rămâne întipărită la cele mai adânci niveluri), aceasta a fost romano-catolică. Primele amintiri din biserică sunt legate de biserica romano-catolică din cartier, de ieslea de Crăciun, de vitraliile cu scene biblice, de confesionalele sculptate și de basoreliefurile cu Calea Crucii.
Iar în ce privește convertirea de la ateism aceasta a fost legată în mod indisolubil de anumite experiențe în cadrul liturgic romano-catolic și punctată de o apreciere personală asupra punctelor esențiale de divergență (așa numitele punte florentine), în urma cărora mi-am format convingerea și am făcut alegerea.
|