Citat:
În prealabil postat de ronico
Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, sluga Ta. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sä nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.
Sa incercam sa fim mai buni,sa iertam mai ales pe dusmani,sa incercam sa fim lumina lumii,in acest timp de asteptare si pregatire a Sfintelor Pasti.
Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
|
...ar fi minunat daca s-ar intampla mereu asa, dar din pacate nu functioneaza intotdeauna
.... in alti ani a mai functionat, si-a facut efectul, dar poate pentru ca am tinut si postul, anul acetsta nu am mai putut din motive bnecuvantate.... cand am marturisit dupa aproape o saptamana ca rugaciunea nu isi face efctul s inca nu vad greselike mele si osandesc pe ceilalalti, parintelui duhovnic parca i s-a parut amuzant, sau cel putin, parea ca s-ar fi asteptat la asa ceva...( ca si cum un medic s-ar astepta sa nu te simti mult mai bine dupa o boala lunga si doar cateva zile de tratament). Sau poate mai sunt si altii care se confrunta cu aceasta problema? Adica oricat si-ar dori ( sau poate nu-si doresc indeajuns?)sa vada doar greselile lor si nu ( numai) pe ale celorlati, tot nu reusesc pe deplin? Pt ca iata postul se apropie de sfarsit si parca si pe mine si pe cei cu care vin in contact, mai rau ne-a invrajbit...sau poate daca eu nu reussesc sa vad singura greselile mele, trebuie sa imi fie aratate de ceilalti? Si atunci de ce ma simt acuzata pe nedrept de chestii pe care nu le-am facut si nici macar nu le-am gandit? Sau de ce sunt invinuita de lucruri care nu depind de mine si nu au depins niciodata? Eu inteleg ca lumea e suparata ca e inflatie si totul se scumpeste de la o zi la alta ( nici mie nu mi-a convenit sa dau ieri 1,5 lei pe-un castravete, si azi sa-mi ceara 2,8...), dar ce rost are acum sa ne amintim ce pret avea un produs in urma cu n ani, cand a aparut, si sa fim revoltati ca intre timp pretul s-a dublat??? Poate ar trebui mai degraba sa fim ingrijorati ca au trecut anii si suntem mai batrani si mai bolnavi...dar poate la toate astea se adauga si faptul ca nu mai putem sa ne permitem nevoi elementare?
De ce nu putem sa nu observam atunci cand cei cu care colaboram nu isi dau toata silinta sa mearga treaba bine? Eu sunt mustrata daca nu spal bine o farfurie dar la randul meu nu pot face nimic ca sa indrept greseala unora care mi-au trimis gresit o comanda, si tot eu trebuie sa dau socoteala in fata clientului pt neajunsuri...
Sau poate daca fiecare se roaga ca duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert sa plece de la el, atunci acesta se duce la ceilalti ???
Iar duhul curatiei, al rabdarii si al dragostei, nu e indeajuns pentru toata lumea ???
Daca eu ma rog sa vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu inseamna adica sa vad greselile lui si sa mi le asum ca fiind ale mele, cumva ??? Si daca nureusesc sa fac asta, atunci e datoria lui sa mi le arate si sa ma osandeasca pentru ele ???