[antiecumenism]

XXIII. O MARE PRAPASTIE

Catolicismul,protestantismul si ateismul,ca toate celelalte filozofii,vorbesc aceeasi limba.Unul intelege argumentele celuilalt,si,in pofida tuturor controverselor lor,ei pot comunica intre ei.O mare prapastie desparte insa Ortodoxia de toate aceste sisteme,intrucat ea este ceva esential diferit.
Toate credintele eronate ale Apusului si secarea spiritualitatii acestuia au drept cauza fundamentala rationalismul.Europenii judeca lucrurile ceresti cu ajutorul unor standarde pamantesti si isi traiesc religia cu criteriile si din perspectiva acestei vieti.Am putea mentiona atat de multe exemple incat am umple o multime de carti.Cele doua exemple pe care le-am mentionat (taina omului si a mantuirii) sunt insa suficiente pentru a ne da seama ca diferenta intre Biserica Rasaritului si cea a Apusului nu este una de trasaturi distincte,ci este o diferenta de esenta.
Chiar daca am presupune ca cei din Apus ar fi cat se poate de binevoitori sa se apropie si sa traiasca Ortodoxia –ceva ce nu se intampla decat,poate,in cazul vechilor catolici-,aceasta bunavointa nu i-ar face capabili sa inteleaga si sa traiasca Ortodoxia.Multele veacuri de apostazie nu au trecut fara a-si lasa pecetea in sufletele acestor oameni.Iar aceasta pecete nu poate fi stearsa decat de harul lui Dumnezeu,si chiar si atunci doar din inimile smerite.
In anii din urma,multi europeni au luat numele de ortodocsi si au fost miruiti cu Sfantul Mir al Bisericii Ortodoxe,insa foarte putini dintre ei au devenit cu adevarat ortodocsi.Majoritatea dintre ei s-au alaturat ortodoxiei din punct de vedere intelectual,incantati de bogatia de invataminte pe care le-o oferea si fascinati de o noua intalnire cu crestinismul,care umplea golurile pe care crestinismul mutilat al Apusului le lasase in mintile lor.Insa,inainte chiar sa fi primit prima impartasanie,inainte chiar sa fi varsat o lacrima pentru pacatele lor,inainte sa fi cautat harul lui Hristos in tacere si stradanie,ei au considerat de datoria lor sa le propovaduiasca ortodocsilor Ortodoxia.Scandalizati de ignoranta ortodocsilor in probleme teoretice in care ei straluceau,ei i-au dispretuit pe ortodocsii care,desi nestiutori,traiau ortodoxia stramosilor lor si erau gata sa moara pentru ea .Dumnezeu nu salasluieste in inimi trufase.Pregatirea lor teoretica nu i-a scapat de greseala,si,precum orbii care calauzesc alti orbi ,ei au cazut in santul ereziilor,indrumandu-i pe cai gresite si pe altii,ori s-au intors la obiceiurile lor lumesti de dinainte.
Pentru ca sa-i inteleaga cineva pe Sfintii si Parintii Bisericii,nu este indeajuns doar sa-i citeasca.Sfintii au vorbit si au scris dupa ce au trait tainele lui Dumnezeu.Ei s-au impartasit personal din taine.Pentru ca sa-i inteleaga cineva,este necesar sa fi ajuns la un anumit nivel de initiere in tainele lui Dumnezeu,gustandu-le,mirosindu-le si vazandu-le personal.Poti citi cartile Sfintilor,devenind un foarte bun cunoscator al lor,insa avand o cunoastere „cerebrala”,fara a te impartasi catusi de putin din ceea ce au cunoscut Sfintii,care au scris acele carti din experienta lor personala.pentru a-i intelege pe Sfinti in mod fundamental,si nu intelectual,trebuie sa ai trairile cuvenite pentru tot ce spun ei ;trebuie sa fi gustat,macar in parte,din aceleasi lucruri ca si ei.Trebuie sa fi trait in mediul inflacarat al Ortodoxiei;trebuie sa fi crescut in el.Trebuie sa fi gustat din pregatirea si stradaniile pentru desavarsirea crestina.Trebuie sa te fi aplecat foarte jos pentru a trece prin usa ingusta ce duce la imparatia cerurilor.Trebuie sa te fi smerit;trebuie sa te fi lepadat de povara desarta a valorilor umane si sa-ti fi desprins inima de lucrurile pe care oamenii le considera insemnate si vrednice de respect.Trebuie sa fi varsat lacrimi de cainta pentru trufia in care ai trait,lacrimi de rugaciune fierbinte ca Domnul sa te izbaveasca de intuneric si sa-ti lumineze inima cu o raza a Sfantului Duh.
Pentru ca occidentalul sa inteleaga ceva din Ortodoxie ,in inima lui trebuie sa se nasca o lume cu totul noua.Cum poate cineva care inca din leagan a respirat aerul uscat al rationalismului si a invatat sa se inchine ca unui idol inteligentei umane sa se smereasca si sa devina simplu asemenea unui copil?Cum poate fi izbavit de spinii grijilor lumesti cineva care a invatat sa caute acele lucruri socotite „insemnate de catre oameni” si „ ticalosii in fata lui Dumnezeu” si care a fost invatat sa considere intoarcerea la omul launtric drept o atitudine a cuiva care se crede buricul pamantului ?Cum ar putea cineva care a fost invatat sa considere vanitatea o valoare sa verse lacrimi din pricina vanitatii vietii?
Sincer vorbind,ce au facut oare catolicismul si protestantismul pentru a feri lumea de genunea necrutatoare in care a cazut?Nu religia Apusului a fost aceea care l-a trimis pe om,in goana mare,sa dobandeasca ceea ce Hristos socotea a fi desartaciune ?Monahismul,inima religiei,a fost desfiintat,fie inlocuit cu ordine utilitare,care,prin activitatea ori prin gandirea lor,aveau ca misiune slujirea bunastarii pamantesti a oamenilor si a intepciunii lumesti pe care „Dumnezeu a dovedit-o nebuna”.A facut din politica domeniul activitatii crestine,stapanind imparatii si varsand sange pentru a dobandi putere si bani.A folosit activitatile misionare drept capcana pentru a-i supune pe oamenii de culoare suveranitatii Europei.A cautat tihna si confortul,propovaduind ca indestularea este un dar de la Dumnezeu.A dat crestinismului un scop utilitar,social,facandu-i pe oameni sa creada ca Hristos a fost un invatator moral pe care l-a preocupat mai presus de orice functionarea ordonata a societatii,iar Biserica este pazitoarea prin excelenta a legilor umane si supraveghetoarea aplicarii lor.A creat astfel modelul crestinului fariseic,al bunului cetatea,care crede ca s-a apropiat de desavarsire intrucat n-a facut rau nimanui ori intrucat a donat bani unor organizatii filantropice.
Cum ar fi atunci posibil sa apara,intr-o civilizatie condusa de cautarea confortului si caracterizat-a de o mandrie satanica de pe urma trimfurilor stiintei,oameni smeriti,care sa caute indurerati si inlacrimati lumina de sus ?Cum ar fi atunci posibil sa apara,intr-o civilizatie caracterizata prin miscare neincetata si preocupare pentru aspecte exterioare,un om care isi cerceteaza profunzimile inimii pentru a gasi in tacerea si nemiscarea „vistieriei” sale „perla de mare pret” ? Ar fi una dintre cele mai rare minuni. Dar,din moment ce savoarea Ortodoxiei este ceva atat de complicat chiar si pentru un individ,atunci cum este cu putinta ca toata „Biserica Catolica” luata ca intreg si toate „Bisericile” protestante laolalta sa-i cunoasca savoarea?Majoritatea milioanelor de oameni din Apus nici macar nu stiu ca Ortodoxia exista.Cum este cu putinta sa se infaptuiasca in mod colectiv,dupa una ori mai multe conferinte ale reprezentantilor diferitelor „Biserici”,o intoarcere la adevar a sufletelor care umbla in intuneric de cateva veacuri ?
Oare cei care vorbesc de unirea bisericilor isi inchipuie ca au de-a face cu chestiuni politice,in care conducatorii natiunilor isi duc supusii,luati ca intreg,la razboi ori pace?Oamenii nu vin la Hristos si la Biserica Lui in masa.Ei vin ca fiinte libere.
Sa presupunem ca un papa decide brusc sa devina ortodox si sa-i aduca pe toti catolicii la Ortodoxie.prin acea schimbare exterioara,oare macar unul din milioanele de catolici ar deveni cu adevarat ortodox?Si,chiar daca toti ar fi cat se poate de dispusi sa invete pe dinafara si sa creada toate doctrinele Ortodoxiei,ei nu s-ar putea apropia de ea nici macar cu un pas,intrucat Ortodoxia nu este doar un sistem de doctrine sau o serie de obiceiuri,ci este ceva mult mai profund si mai esential.Este o intreaga orientare a vietii si a gandirii.Ortodoxia este un duh,duhul Traditiei ,care nu se poate insusi din carti,ci se transmite de catre cei vii celor vii,de la tata la fiu,de la mama la fiica,de la frate la frate,de la priten la prieten,de la calugar la calugar,de la parintele spiritual la fiul duhovnicesc,”nu cu ajutorul cernelii si al hartiei,ci din gura in gura”,de la suflet la suflet.Si aceasta,inlauntrul vietii Sfintelor Taine ale Bisericii,in Duhul Sfant,o data cu trecerea timpului,incetul cu incetul,la fel ca dezvoltarea lenta a unui organism.
Cei care vorbesc de unire nu sunt insa naivi.Ei stiu prea bine ca nici catolicii si nici protestantii nu vor deveni niciodata ortodocsi si ca un singur trup.Dar asta nu ii intereseaza.Pe ei nu ii preocupa intoarcerea oilor pierdute la turma lui Hristos.Ei se bazeaza pe un compromis si se multumesc cu un acord superficial.De altfel,de ceva vreme ei au incetat a mai fi ortodocsi.Nu ii intereseaza viata ori adevarul in Hristos .Taina Antihristului lucreaza deja in ei si se framanta pana cand aceasta se va implini.