nu te umfla pana pocneshti shi nici ca sa pocneshti ci doar pana itzi capetzi un potentzial tot mai ridicat, dar cand eshti gata sa pocneshtiatunci fiind gata umflat se lasa sa curga prin tine inscarbia rautatzii, pentru ca dumneata foarte mult itzi insusheshti in orishice, de la orishicine meritele lui, ale aproapelui tau, ale altuia, de parca ai fi mishcat tu vre-un deget, nimic, tu doar mintzi mereu ca se datoreaza una alta shi tzie... nici vorba, altzii au trudit shi tu profitzi shi te imbogatzeshti spre o bogatzie deshertica, te entuziasmezi shi te minunezi, itzi freci palmele salivand, dar la un momendat bogatzia minciunii se va frange in fatza Adevarului imbracat in haina sa cea Sfanta, shi vei cadea la micimea averii tale implinite ca nimic nu ai strans in cer ci doar in inchipuirile tale omeneshti, facand lucruri pe sfert, pe jumatate, shi pline cu amestec mocirlos, avand impresia ca Dumnezeu e acolo unde lucrul e plin de pacate, de patimi shi de slava mare de sine, doar ca aminteshte de Dumnezeu, ca se bucura umflandu-se in sine ca zice el ceva important despre Dumnezeu... nu tot omul ce vorbeshte de Dumnezeu il shi cunoashte, nu omeneshte, ci il cunoashte Dumnezeieshte pe Hristos!
|