Citat:
În prealabil postat de AlinB
Nu din cauza lor.
Ceea ce ti se intampla e una, ce faci tu cu ceea ce ti se intampla e altceva si tine de responsabilitatea ta.
|
Corect. Daca tu reusesti sa ierti pe cine ti-a gresit, sau el pe tine, daca ai gresit tu, si sa indrepti pocinogul care l-ai facut si sa se solutioneze conflictul, atunci e ok....
Dar daca se lasa cu vorbe grele si promisiuni ca " nu o sa mai am incredere in tine niciodata", sau " al naibii ala care te-o mai ajuta"....
Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Mă întreb ce rol, ce urmări (eventual și ce surse) au următoarele cuvinte în sufletul omenesc:
- problema
- sunt acuzată
- vină
- greșesc
- înțelegere
Se poate desprinde, oare, vreo tematică sufletească dominantă, vreo tendință, vreo orientare din conviețuirea acestor cuvinte?
Să fie termeni care revin întâmplător în discursul unei persoane? Să aibă mai degrabă vreun sens care se cere explorat?
Eu nu știu. Doar mă întrebam, fiind în trecere pe aici.
Iertare pentru comentariu!
|
Probabil unele persoane sunt mai prostute si gresesc mai des, si pentru ca au fost invatate acasa ca nu trebuie sa greseasca, sa dezamageasca si sa se faca de rusine, le este greu sa poarte vina pentru greselile lor....iar daca ai lor au asteptari mai mari de la ele, si nu reusesc sa le satisfaca, cu atat mai mult...
Si mai mult decat atat nici nu stiu ce sa faca si cum sa fa a ca sa isi indrepte greselile...
Spunea preotul ca la caderea lui Adam in pacat acesta putea sa adopte trei atitudini:
- cea pe care a si avut-o, de a inceca sa se ascunda, sa nu isi recunoasca gresala si sa dea vina e ceilalti;
- sa recunoasca si sa isi ceara iertare, care ar fi fost cea mai buna
- sa ajunga precum multi din ziua de azi sa nu-i mai pese ca a gresit si sa nu mai simta deloc vinovatie...
Acum din pacatenu toti cei fata de are gresim judeca precum Dumnezeu si ar aprecia pozitiv ceea ce presupunem ca ar fi apreciat El....