Trăind rău cu un vecin al său, se hotărî să se răzbune împotriva lui. Ridică așadar, un zid înalt în dreptul casei acelui vecin, după care își făcu o casă cu mult mai mare și mai frumoasă decât cea din vremea când era sărac.
Zidul acela înalt, luă toată lumina casei vecinului său. Intr-o zi el văzu la poarta vecinului, un dric. Unul din copiii lui murise de oftică.
Omul rău ~ gândi: "Oare, nu sunt eu de vină?" Peste alt an, alt dric.
Omul se gândi, cutremurat: "Desigur, zidul meu e de vină!” Și avu pornirea să-l dărâme. Dar nu-și săvârși gândul. Peste puțin, află că vecinul căzuse la pat.
Omul rău le furase lumina soarelui.
Plin de căință, chemă un meșter și-i porunci să dea jos zidul ticălos. Dar totul fu zadarnic, căci peste puține zile, dricul se înfățișă din nou la poarta vecinului.
Zidul urii trebuie dărâmat mai înainte de a pieri viața.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|