Pana la urma, nu stiu cat ne-a ajutat sau ne va ajuta sfanta impartasanie pe care am luat-o, am oarece indoieli ca mai bine stateam deoparte...
Pe mine cel putin, absolut deloc; pt ca cel mai probabil, nu ma voi mai impartasi niciodata pt mine ( nu cred ca mai vreau sa ma casatoresc, mi-a gresit foarte rau omul si inca nu il pot ierta, iar daca il parasesc, cel mai probabil imi va lua copilul si nu-l va impartasi, asa ca nici eu nu as mai fi vrednica, abandonand-o in mainile necredinciosilor); iar pe cea mica, depinde, chiar daca o sa o mai o duc eu la impartasit dupa ce o vom boteza, nu stiu daca voi reusi vreodata sa o fac sa si creada, daca el nu ma sustine ( si probabil nci ai mei nu ar face-o, deja m-au certat ca am stat la Inviere toata noaptea,adica pt ei sf impartasanie e o fitza...), sau daca vatrebui, asa cum am fost sfatuita, sa " ne punem de acord" in privinta credintei, adica unul din noi sa renunte, ca sa nu confuzam copilul...( eu l-am intrebat ce o sa-i spuna cand va intreba de ce se spune de pasti " hristos a inviat" , daca e adevarat sau nu, si a zis ca asa se spune, ca el n-a fost acolo ca sa stie...acum nici eu n-am fost, daca vrei o explicatie cat de cat pertinenta nu ti-o poate da dcat profu de religie, dar io cred ca pana la urma, daca crezi sau nu crezi este doar alegerea ta personala si nu e intodeauna bazata pe dovezi stiintifice, pe care nu ti le va da nimeni in veci, dealtfel....)
|