In prima faza ,cand am vazut acest topic,aveam impresia ca nu poate exista asa ceva,sau e prea idealist asa ceva, o casatorie perfecta.Apoi mi-au venit in cap cateva puncte care ar trebui sa caracaterizeze o astfel de casnicie.Dar sper ca o sa ma suferiti cu aceste 5 puncte scrise de mine.:-)
1.Tot timpul sa considere ca celalalt este “darul lui Dumnezeu in viata lui”.O spun asta ptr ca totdeauna o privesc pe sotia mea cum am spus mai sus: “ca pe darul lui Dumnezeu in viata mea.”
2.Ideal ar fi ca cei doi sa fie virgini inainte de casatorie, dar in cazul in care unul nu e, sa stie sa aprecieze asta la celalalt .Deci sa stie sa ii spuna,si sa o simta cu adevarat, nu numai sa ii spuna: “Esti speciala(sau special) te-ai pastrat ptr mine!”Si asta sa o spuna nu numai in primii ani.
3.In cazul in care unul sau amandoi au o patima oarecare(alcool,pornografie,mandrie etc)sa ACCEPTE sa lupte impreuna.Unii nici macar nu pot accepta o realitate .
Aici intra si spovedania si discutia cu un duhovnic,ACCEPTAREA lui in viata comuna, ptr schimbarea anumitor probleme sau situatii conflictuale.Deci familia sa nu fie “inchisa” la schimbare.Ce benefica poate fi o buna legatura cu nasii sau parintii.Uneori, nu e potrivit sa te duci ptr orice lucru neimportant la sfat la duhovnic.
4.Legatura trupeasca.In toate sa fie O APROPIERE, adica daca unul e foarte zburdalnic trupeste, iar celalalt nu, familia va fi sfintita prin postul marit (deci chiar si mai mult de doua zile pe saptamana)al celui care trebuie sa se infraneze(cel zburdalnic), ca sa tina ritmul cu celalalt.
Am vazut familii care unul era foarte credincios, dar nu a tinut cont de parerea celuilalt.Celalalt avea nevoie de el trupeste,ar fi tinut cu drag si ptr el post, dar el sa aiba grija de ea trupeste.Oare “postul” unui aemenea om este bine primit, daca nu are grija de cea mai slaba in credinta de langa el????
Aceleasi situatii la altii au dus la divort.Iar cel care trupeste este mai moale, sa ceara daca e cazul voie de la duhovnic sa mai manance cate un gratar zdravan sau un pahar de vin chiar daca e post, nu ptr el ,(cu siguranta ca poate tinea postul) ci ptr ca sa aiba grija de celalalt.Ca trupul lui sa poata tine ritmul cu celalalt…ptr familia lui.
Dreapta socoteala tinand cont si de celalalt, eu cred ca e cea mai buna treaba!!!Cazul care l-am spus mai sus, e un caz in care sotul o amana destul de mult ,de ea se mai scapa cateodata in public de te apuca jena.El nu mergea pe principiul dreptei socoteli,el stia ca era post si gata ,si in plus au mai aparut niste situatii conflictuale pe care nu le-au "manageriat" cel mai bine??!
Dar ca sa nu sustin doar una dintre parti mai adaug ceva: la un moment dat am auzit o vorba frumoasa, spusa de un doctor rus, care spunea ca un sot i-a spus unei femei care era foarte activa trupeste si care (ea )era acum la a doua casatorie ”Considera unirea trupeasca ca pe o sarbatoare,deci nu e o treaba care o vom face in fiecare zi!”
5.O buna comunicare intre ei doi ,caci chiar daca sunt probleme, impreuna si cu ajutorul lui Dumnezeu se pot rezolva.E nevoie de o simtire,empatie comuna in toate.
Aici se mai pot adauga, nu am pretentia de a fi perfecta definitia, ci mai curand poate fi imbunatatita
|