Buna Cezar,
Nu sunt psiholog de meserie, ci formatia mea de baza este electronica.
Din punctul meu de vedere, precizia definitiilor, coerenta conceptuala este cea care ne ajuta sa intelegem mai bine fenomenele mai complexe, mai subtile.
Doar o terminologie asanata de ambiguitati poate fi cu adevarat folositoare in elucidarea unor cauzalitati mai profunde.
Altfel ne putem trezi adeseori ca rationamentele noastre se invart in cerc, tocmai datorita termenilor neclari, difuzi.
Tautologic, lipsa de claritate genereaza neclaritate.
1.“Puritatea copilului rezida in lipsa unor pareri preformatate, preconcepute.”
In aceasta propozitie am afirmat - lipsa unor preconceptii - nu faptul ca un copil ar avea o minte preformata.
"mintea copilului este larg deschisă spre orice fel de experiență"
Ce este mintea?
Mintea este esentialmente un proces– un proces de cunoastere. Mintea este cognitie.
Unde este minte este si o anumita forma de cunoastere, de constientizare.
Definitia mintii = actul de a cunoaste, actul de a constientiza fenomene (non-conceptual/direct prin simturi si conceptual prin tipare substitutive fenomenelor).
Mintea, conform acestei definitii are doua parti: mintea non-conceptuala si mintea conceptuala.
Partea non-conceptuala alimenteaza partea conceptuala.
Mintea conceptuala permite experimentarea realitatii prin substitute - simbol, permite abstractizarea fenomenelor, a realitatii in ansamblul ei.
Deci copilul nu este fara-de-minte in baza acestei definitii, ci are o minte non-conceptuala activa pe baza careia cunoaste direct prin simturi ambientul imediat: temperatura, lumina etc.
Mintea non-conceptuala cunoaste fara elaborare, fara sa denumeasca experienta, fara sa o asocieze cu un alt proces cognitiv.
Mintea conceptuala stabileste relatii, conexiunii intre impresiile cognitive ale mintii non-conceptuale.
Un bebelus “cunoaste” frigul sau caldura chiar daca nu le asociaza cu anumite “chei”. Adultul spune “mi-e frig” – acest proces de exprimare verbala este unul conceptual desfasurat concomitent cu un proces cognitiv non-conceptual, simitire efectiva a frigului – amandoua sunt acte de cunoastere – amandoua sunt aspecte ale mintii.
Deci din acest punct de vedere mintea nu se rezuma doar la intelect, ci la intregul complex cognitiv – integrat - in fiecare moment existential (inclusiv constientizarea senzoriala).
Daca mintea este considerata doar intelect, atunci ne lipseste un termen pentru actul cognitiei in ansamblul sau la un moment dat.
Este mai convenabil sa denumim generic procesul cognitiei in ansamblul sau “minte” iar subprocesele cognitive diferite tipuri de minti (constientizari).
Mintea conceptuala a copilului incepe sa se dezvolte incipient, mai intai prin asocieri (reflexe Pavloviene), ulterior prin limbaj – care permite nivele profunde de abstractizare.
Dintre care, cel mai important, dpdv spiritual –“sinele”, “eu”.
2. Daca doresti, mai multa precizie: “instinct-de-apucare” exprimat invariabil prin “reflex-de-apucare” in cadrul oricarei forme de cognitie.
Orice minte este colorata de apucare.
Pentru ca, dupa cum am precizat ne nastem cu tendinta de “a apuca”.
Este o compulsiune cu fundament fiziologic.
“Apucarea” nu inseamna ca am trage spre noi ceva, ci inseamna ca mintea concepe ceea ce este cunoscut ca “existand-in-sine”, este “apucata” o existenta intrinseca a obiectului cognitiei.
Pentru ca fenomenul nu este cunoscut corect, vorbim de o cunoastere “poluata”, inca din pantecele mamei.
Poate ca doar Iisus s-a nascut “fara-de-apucare”. S-a nascut perfect limpede, perfect cunoscator.
Trupul stricacios este un efect al apucarii. De aceea, nasterea Lui Dumnezeu intr-un trup uman este minunat-paradoxala.
Este o nastere fara cauza ei imediata, proxima– “apucarea”.
3. Dupa cum am precizat, “apucarea cognitiva” este atotprezenta in fiecare moment al cunoasterii omului.
Deci pacatuim in fiecare clipa.
Suntem complet cufundati in pacat.
Pacatul este prezent acolo unde este orice forma de constientizare.
Daca suntem constienti ca am clipit, atunci am si pacatuit.
Daca nu, nu se pune.
Pentru ca percepem clipirea ca un proces “in sine”, intrinsec. Nu-i vedem “goliciunea”, transparenta.
4. Apucarea Lui Dumnezeu trebuie facuta fara apucare. Aceasta este frumusetea si profunzimea cunoasterii apofatice (zen).
Doamne ajuta Cezar! pe toata lumea.
__________________
|