yasmina, aici ai dreptate; suntem diferiti si prindem sansele diferite...
Eu inercam doar sa aduc in discutie faptul ca totusi, nu sunt toti baietii la fel, la fel cum nu sunt nici toate fetele la fel; cum copilul nu e neaparat sa devina asa cum vor parintii; strictetea nu ajuta neaparat, cum nici libertatea mare nu ajuta neaparat. Un chilibru in toate ar avea cele mai mari sanse de reusite. Ceve de genul...libertate controlata oarecum..
Cu o asemenea experienta cred si eu ca dezamagirea este mare
imi pare rau.
Poat am avut norocul sa ma nasc si sa cresc intr-o zona cu oameni mai buni; poate am reusit sa ma alipsesc de oamni cu sufletul bun, chiar si cei care erau considerati "anturaj prost"; poate totusi am cautat sa ies cu oamni asemanatori mie din cat mai multepuncte de vedere si am avut conceptiile mele din cae nu am iesit si idealurile mele si nu am renuntat la ele ca sa fiu cool sau mai stiu eu cum. Poate a influentat si educatia, la fel cum o fi influentat si personalitatea mea proprie.
In a creste un copil sunt multe necunoscute; exact asa cum in procesul de crestere si dezvoltare personala au fost si vor fi in continuare multe necunoscute. Ideal e sa avem credinta in Dumnezeu, fie si "cat o boaba de mustar". Eu credinta in Dumnezeu o am, chiar daca nu o arat; mie imi lipseste alta credinta i urmarea "regulilor" religiilor, reguli care in pinia mea au fost inventate cu un scop ff bine definit la vremeala care au fost inventate, dar care si-au mai pierdut din scop in zilele noastre.
Sa ne dea Dumnezeu minte sa fim oameni bun si iubitori de aproape si sa ne dea minte sa ne putem creste copiii frumosi atunci cand si daca ii vom avea.
foarte frumos punctat, sophia.