Citat:
|
În prealabil postat de IlIegh
Deci, intra in Rai numai acei pe care D-zeu alege sa-i faca perfecti. Restul nu.
Si acum sa revenim la subiect: daca D-zeu vede in Karmen o sacrificata, ar putea alege sa o perfecteze la timpul cuvenit, si atunci tot discursul nostru religios legat de vinovatia ei este inutila.
In felul asta religia ar putea capata sens.
Oamenii nu trebuie sa doreasca sa ajunga perfecti, pt. ca e imposibil.
In schimb daca ei trebuie sa doresca sa se imbunatateasca, si in plus sa creada ca D-zeu ii poate ajuta.
La nota de plata, D-zeu si nimeni altcineva va face o vraja si toate patimile si defectele oamenilor care merita vor disparea si voila cum ajung in Rai.
Nu cumva scrie in Biblie, prin Apocalipsa, numele tuturor neamurilor care vor ajunge in Rai ?
Continui sa vezi mântuirea în mod catolic sau protestant, ca pe absolvirea de vina juridica. În realitate e vorba de capacitatea sau incapacitatea noastra reala de a suporta realitatile vesnice. Un om natural nu le poate suporta, trebuie sa ne preschimbam si pacatele ne abat de la aceasta si ne întuneca mintea, iar omul moare îb pacatele lui, nemaiputând fi ajutat de Dumnezeu.
|
Mântuirea e ceva ontologic. Tine si de liberul arbitru al lui Dumnezeu dar trebuie si omul sa sufere o transformare, acea roada de care vorbeste Domnul în evanghelii, ca sa poata suporta mântuirea. Fiindca un om neîndumnezeit nu poate suporta vederea lui Dumnezeu, l-ar nimici instantaneu.
Dumnezeu nu alege doar pe unii ci pe toti oamenii dar numai cine raspunde (permanent, pâna la sfârsitul vietii) intra în posesia mântuirii.
Karmen nu e sacrificata de cineva, ea a ales raul si Dumnezeu nu o poate ajuta atât timp cât nu o apuca pe calea cea buna, daca maie constienta de asta fiindca repetata calcare a constiintei duce la moartea ei.
Vinovatia sau nevinovatia au ca efect mustrarile vesnice de constiinta pentru batjocorirea lui Dumnezeu dar am zis ca mai e si aspectul ontologic, de tocire a constiintei si adaug: pacatul aduce si tocirea mintii (a judecatii limpezi), a acuitatii simturilor trupesti, aduce dereglarea organismului (fiindca omul este o unitate spiritual-trupeasca si orice dereglare în spirit se reflecta si în trup).