Citat:
|
În prealabil postat de IlIegh
Iar nu e bine. Toti oamenii au pacate, deci toti vor muri in pacatele lor nemaiputand fi ajutati de D-zeu (conform celor spuse de tine). Tot aici spui ca D-zeu ii alege pe cei care raspund permanent pana la moarte. Chiar si acestia au pacate, intr-un fel te contrazici, ori sunt alesi ori vor muri in pacatele (alea asa mici cum sunt) pe care le mai au.
|
Tu te joci cu vorbele? Ori consideri ca se poate sa fie corect ce spun si atunci nu faci exercitii de logica, ori daca nu esti de acord cu ce spun spune cu ce nu esti de acord sau taci.
Pacatul afecteaza omul în mod existential, nu e o simpla nelegiuire. Pacatele omoara mintea si memoria. Daca a mai ramas o urma de constiinta, Dumnezeu îl poate chema din nou pe om si în cursul unui proces lung si periculos, îl poate vindeca dar pacatul introduce si o dinamica a raului, vointa omului slabeste cu fiecare pacat si i se pare tot mai greu sa lupte cu tentatiile, apoi ajunge la totala uitare de sine si dedarea unei vieti animalice.
Daca un om reuseste sa fie vindecat, pacatele ramân niste simple fapte din trecut. Daca nu, pacatele ramân în el definitiv.
Eu stiam ca dupa ce vom muri, cu sufletul nu vom mai putea pacatui, pentru ca nu vom mai avea nici un fel de pofta trupeasca. Si cum oare sa continue si dincolo lupta aceasta, cand sfintii parinti sustin faptul ca dincolo sufletul este usurat pentru ca nu mai este in trup si in veci nu va mai fi ispitit?
Nu cred. Poftele nu vor dispare fiindca fac parte din noi. Suntem constituiti de memoria noastra si ea contine si patimile din trecut.
Sfintii Parinti nu spun ca dincolo nu vom mai avea trup, dimpotriva, învatatura Bisericii spune ca la Judecata oamenii îsi vor primi din nou trupurile si cu ele vor petrece în vesnicie.
Cei care s-au luptat cu patimile toata viata au capatat deprinderea de a respinge tot mai usor tentatiile, cwei care au trait animalic au devenit cu totul robi ai poftelor si pofta se înteteste în ei la nesfârsit si va constitui focul fesnic în care se vor chinui, foc care nu e creat de Dumnezeu ci e însasi pofta, un fenomen psihologic sfâsietor si poate ca el avanseaza la nesfârsit (sa ne fereasca Dumnezeu!).