[Igor_Paslusnik]

Barsaumas, lasă clişeele, gândeşte logic, şi natural, gândeşte firesc, e normal ce spun, sau mint ? Dacă mint, unde mi-e minciuna ?

Iar dacă nu mint, pentru ce nu crezi ce-ţi vorbesc ?

Iustin10, înainte de-a fi "blânzi şi plini de dragoste", adică "blânzi ca porumbeii", cum spune versetul, cum şi tu bine spui, şi înaintea ta a spus-o Hristos, trebuie însă să fim şi "înţelepţi ca şerpii", continuarea versetului.

Deci, iustin, frate, trebuie să înţelegem ce credem, înainte de-a crede. Iar după ce am înţeles, să nu rămânem aici, ci să şi trăim ce credem. Şi să nu rămânem aici. După ce trăim ce credem, trebuie să şi păstrăm ce trăim. Iar după ce păstrăm ce credem, trăind, trebuie să apărăm. Iar după ce înţelegem ce credem, trăind, păstrând, apărând, trebuie să murim pentru Acest ideal. Pentru Biserica, înafara căruia nu vine mântuirea. (aviz Barsaumas, şi alţii ce trăiesc în iluziile extra-ecclesiam, care sunt de la luptătorii împotriva lui Hristos, duhurile căzute). Iar după ce murim, fiind în cele ale vieţii, abea atunci vedem, că suntem vii defapt, şi începem să continuăm să trăim în Împărăţia Cerurilor, cum am început să trăim încă de pe pământ.
Sau, -să nu fie-, să ne continuăm iadul, pe care l-am început din acest timp, trecător.

Pentru că dacă ne luăm cu dulcegăriile, frate iustin10, ajungem ecumenişti, ajungem eretici, crezând că ne punem de-a curmezişul în faţa porţilor Raiului, să nu-i lăsăm pe alţii să intre, uitând însă dimensiunile la cele ce le vorbim... Din păcate, din nefericire...

Sunt dimensiunile sacre, sfinte, cunoscute însă, care apoi, tratate umoristic, în stilul românesc, ne orbesc, şi ne conduc la hău, la prăpastie şi la întuneric, ne ucid şi ne ţin legaţi, ucişi, să nu putem învia.

Aşa este, cum spui cu subînţeles, că sunt mândru, am slavă deşartă, şi mult mai rău decât spui. Dar mai bine să fiu anatema de la Hristos, pentru fraţii mei, (Romani 9, 3) decât să văd, cu suferinţă şi zbucium în inima mea, că fraţii mei, nu înţeleg ce este mântuirea, nu înţeleg ce este Biserica, nu înţeleg şi nu acceptă ce este Hristos, şi cum lucrează El.

Nimic al meu, nimic al nostru, toate sunt date de Dumnezeu Hristos, celor curaţi cu inima, descoperite pruncilor, adică tuturor oamenilor care cercetează sincer şi doresc să afle sincer, cu nevinovăţie, ne neprefăcătorie, ca mai apoi odată ce au aflat, să anunţe toţi vecinii, toţi cunoscuţii, de bucurie, ca femeia care a aflat drahma cea pierdută, de care spune Hristos.

Iertaţi.