[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Care crestinism daca 90% dintre crestini sunt eretici ? Eu aici vorbeam despre ortodoxie. Cine nu vede ca avem lipsuri mari este orb. Fiecare dintre noi are lipsuri, cred ca sunt foarte putini oameni care si-au pus cu adevarat viata in slujba aproapelui. Si nu cred ca oamenii astia isi pierd timpul pe forumuri dezbatand mantuirea poporului kenyan prieten sau poporului amazonian. Ci incearca din toate puterile sa aduca atat de multa alinare cat pot. Noi suntem atat de departe de modelul sfintilor incat tare ma tem ca o sa avem o mare surpriza. O sa ne traga tocmai sfintii aia pe care ii citam cate un sut in dos.

Iuliu, nu-i tocmai bine ce spui.

Fiindcă, uite, spune-mi te rog, ce alinare aduce un pustnic, unui kenian, sau oricărui om?
Rugăciune !
Nu-i destul ? Că îşi jertfeşte viaţa rugându-se pentru oameni, dându-şi viaţa lui Hristos ?

A, păi dacă e destul rugăciunea, nu oare asta face Biserica, în fiecare din cele 7 laude, ce le rosteşte fiecare mănăstire şi Catedrală, după puteri, în fiecare zi ? Şi mulţi alţi credincioşi ?
Şi la Sfintele Taine, la ierurgii, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie ? Nu se roagă oare Biserica, şi mădularele ei, neîncetat ?
Sigur ca da. Nu avem noi oare, rugăciunea inimii ? Isihasmul şi lumina necreată, şi curăţirea prin rugăciune şi altele mai înalte ? Sigur că da.
Pentru rugăciunile acelui pustnic, şi a Bisericii, mai ţine Dumnezeu lumea.
Când nu va mai fi Liturghie Ortodoxă, atunci va fi sfârşitul lumii. Când devine Liturghia ecumenistă, sau alte soiuri, şi nu mai e creştină, ortodoxă, atunci-i gata... Doamne fereşte acele vremuri... depinde de noi...

Vrei un creştinism pur dinamic, nu spun că nu e bun, dar e departe, foarte departe de mântuire. E la primii paşi. Şi mai ales dacă rămâi la creştinismul dinamic, eşti în pragul ereziei, nu ştiu care, dar acolo eşti. Tu crezi că numai dacă alergi în sus şi-n jos, şi ajuţi pe toţi cu lucruri materiale, e bine? Ăla-i creştinismul? Doamne fereşte...

Ortodoxia, sau altfel spus, vindecarea, ca esenţă, stă în iubire, credinţă, rugăciune, nădejde. Din acestea, iasă ascultarea de Biblie, de Sfinţii Părinţi, de duhovnic, de preoţi, de episcopi. Le înţelegem slăbiciunile, pentru că ni le vedem pe ale noastre.

Îndumnezeirea, trecută prin curăţire, despătimire, luminare, se face prin iubire, rugăciune. Pentru toţi şi toate. Chiar şi eretici. Abea când iubeşti un om cu adevărat, şi plângi pentru păcatele tale şi ale lui, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, şi când te rogi pentru el şi îţi pasă de el, abea atunci îi poţi spune că e eretic, şi să-i arăţi eresul, să-i arăţi cum să iasă din el, cum să nu mai ajungă niciodată în el şi multe altele, pe care Dumnezeu ţi le va da în gură să i le spui atunci, pline de iubire, şi mai apoi, dacă este posibil, să-l ajuţi şi fizic.

E un subiect prea vast şi pot cuprinde în câteva cuvinte, prea puţin din el.

Iartă-mă, dacă te-am smintit.