În prealabil postat de mirela.t

1. "dragii mei frați, preaînalții mei stăpâni"

Eu nu cred în lumina care vine la Ierusalim de Înviere. Nu vreau să zic că e vreo șmecherie grecească, deși i-ar duce capul pe greci, nu pot sau nu vreau să-mi închipui nimic, s-au spus multe dar mă fac că nu pricep, vreau să-mi păstrez respectul pentru înaltpreasfințitul patriarh al Ierusalimului, dar dacă ar fi adevărat, aș avea o mare dezamăgire. Serios. Gândiți-vă un pic. adică nu ar putea lumina aia să vină în toate bisericile din lume? nu ar ajunge ea să aprindă și lumânarea ultimului sărman de la capătul lumii? S-a împărțit Hristos? ar avea ea nevoie de avioane ca să ajungă la Botoșani? și, ca să o spun pe aia dreaptă: dacă un popă păcătos ca mine aduce în fiecare duminică trupul și sângele Domnului nostru pe sfânta masă, dacă bunul nostru Domn coboară întreg acolo și pe orice altar al Liturghiei, în tot ce ne-a lăsat el mai scump și mai sfânt, oare lumina aia de aprinde lumânările din senin vine ea numai la Ierusalim și trebuie să o primesc în noaptea Învierii cu avionul? Este Hristos sau Biserica numai la Ierusalim? Este ea mai sfântă, mai luminoasă decât lumina împărțită de frații mei, preoții, care nu au aeroporturi și mașini în noaptea Învierii?

continuarea aici : https://ioanflorin.wordpress.com/201...i-mei-stapani/

2. "despre lumina Învierii și Ierusalimul nostru"

Îmi cer iertare dacă am tulburat pe cineva cu articolul meu despre lumina de la Ierusalim. chiar îmi pare rău, serios. Scuza mea este că eu spun ce gândesc, așa cum respir: altfel m-aș sufoca. Sigur, ar trebui să tac măcar uneori, așa ar fi cel mai înțelept. cum zicea un părinte din Pateric, tare mi-a mai plăcut asta: că am vorbit, mereu mi-a părut rău, că am tăcut, nu mi-a părut rău niciodată. e foarte adevărat. Dar cine a zis că eu sunt un înțelept. Mie-mi place foarte mult să vorbesc, nu mă pot dezbăra de obiceiul ăsta. frate, chiar vorbesc foarte mult, au ajuns să-mi spună și copiii: vezi, mergem la omul ăla în vizită, poate începi iar să vorbești numai tu. Nu mă prinde înțelepciunea, nu se așază pe mine, arăt ca un caraghios când vreau să mă port ca un înțelept. la fel de caraghios mă mai simt numai când trebuie să mă îmbrac la costum. doamne, ce aiurea mă simt, mai ales că trebuie să-mi pun și pantofii de la Clarks.

continuarea aici : https://ioanflorin.wordpress.com/201...alimul-nostru/