[Iustin45]

Dumnezeu e bunatatea si iubirea absoluta dar e si dreptatea absoluta. La ora de religie ar trebui sa se vorbeasca despre ambele aspecte bine si rau / rasplata si pedeapsa aici / rai sau iad dincolo. Binenteles ca vorbim si de mila si rabdarea lui Dumnezeu care asteapta pocainta si indreptarea noastra. Problema este ca o parte din parinti se revolta daca copiilor li se vorbeste si de iad, nu numai de rai si iubirea lui Dumnezeu. De aceea majoritatea profesorilor de religie evita sa atinga acest subiect si daca o fac, de frica parintilor si a problemelor ce le-ar putea avea o scalda cu idei de genul:,, iadul e lipsa comuniunii cu cei dragi'', uitand ca Hristos a descris iadul asa cum e: ,,focul cel vesnic, intunericul cel dinafara, viermele neadormit, etc.'' Rezultatul e ca elevii nu capata FRICA CEA BUNA, FRICA DE DUMNEZEU CARE E INCEPUTUL INTELEPCIUNII care aduce dragostea de Dumnezeu ce exclude frica de orice rau din aceasta lume. De aceea multi elevi cred ca li se cuvine totul, ca totul le este permis. Ideologia acestei lumi in care traieste se poate rezuma in urmatoarele cuvinte:
,,Nu exista bine si rau. Fa ce vrei! Daca ceea ce faci, te satisface, e bine. Nu conteaza ca altii sufera din pricina ta. Tu sa fii satisfacut!'' Dar satisfacut este total diferit de a fi fericit.