[fallen]

Ce ne facem insa daca ajungem la concluzia ca, laun moment dat, copiii nostri par sa nu mai aiba nevoie de Cristos in viata lor ? Daca, mici fiind, sunt fericiti si multumiti ca sunt iubiti de familie, de parinti si bunici, care le fac toate poftele, si ii invata ca asta e cel mai important in viata, sa fii fericit aici si acum, ca dincolo...nu se stie daca mai e ceva? Putem noi sa ne permitem sa le stricam fericirea si starea de bine spunandu-le ca e mai important sa se impartaseasca cu Cristos, ca doar El ii poate iubi si proteja cu adevarat si pentru totdeauna,'mai mult decat o facem noi parintii, si ca pe El trebuie sa il iubeasca cel mai mult pe lume ??? Nu e ca, greu sa-i ceri unui copil sa iubeasca ceva ce nu vede si nu simte pe pielea lui ???
Bne, acum, n-am pretentia sa inteleaga si sa reada chestia asta, ca acel personaj pictat pe tavanul bisericii il iubeste mai mult decat noi parintii, cel putin nu la varsta cat e inca dependent de noi; insa, daca vad ca e mai fericit primind o educatie mai putin crestineasca de la tata si familia acestuia, decat stand cu mine si incercand sa-i dau pe cat ma pricep si eu o educatie cat de cat crestineasca ( asa-zis), ca si credinta mea e slaba, si mai rau il derutez, pot eu sa risc sa ii compromit starea de bine in care se afla ???
Pe de alta parte, mai pot sa merg eu la biserica, vreodata, sa spun ca n-am adus copilul cu mine pt ca..se simte mai bine acasa cu taica-su ???