[florin.oltean75]

Toţi oamenii, sunt atât de frumoşi...
Ce fascinantă e omenirea!

Atât de frumoşi sunt cu toţii...
Atingându-i cu ochii, pe fiecare, nu te saturi să te uimeşti, nu te poţi opri, să fi fascinat de frumuseţea lor, de părul lor, de mersul lor, de porii de pe faţa lor, zâmbetul şi seriozitatea lor.

O copilă de 5 ani sau un adult de 80 de ani... Sunt atât de frumoşi. Au atâtea de spus...

Planeta trăieşte, respiră, are viaţă; întro altă percepţie.

Animalele la fel. Iar oamenii, sunt coroana creaţiei.

Doamne Iisuse, amintirile noastre, nimănui nu-i pasă de ele, nimănui nu-i pasă de noi, înafară de câţiva apropiaţă ai noştri.
Nimeni nu ştie de noi, înafară de căţiva, un grup de oameni, adesea de maxim 100 de oameni, pentru care rămânem o amintire în memoria lor, câteva zile, apoi depozitată în creier, pentru mai târziu sau pentru niciodată.

Doamne... Tu eşti Cel care ne cunoşti cu adevărat, care ne numeri fiecare fir de păr din cap, Doamne, e imposibil să nu fi real, e imposibil să nu exişti...

Ai alcătuit Universul ăsta, întrun mod... perfect... Nu pot să nu fiu fascinat de fiecare dată, de fiecare fir de iarbă şi fiecare punctuleţ de pe cerul înstelat.

Eşti atât de magnific, Dumnezeule... Doamne, Tu şi acum, în timp ce scriu la tastatură, creezi şi extinzi universul, împreună cu Sfinţii Tăi.

Doamne, numai Ţie îţi pasă cu adevărat de noi, ştiu şi văd asta, şi-atunci cum să nu trăiesc, pentru Tine, Doamne, cum să nu fiu în fiecare secundă recunoscător şi mulţumitor, pentru tot ce simt, ce văd, ce primesc, ce sunt, ce pot, ce înţeleg...

N-am cuvinte, deşi le-aş scrie pe toate câte le ştiu odată... Toate cuvintele odată. Atât eşti de minunat Dumnezeule.

E atât de greu să fi mulţumit, iar când înţelegi ce repede trec toate, devine atât de simplu să fi mulţumit.
Să dăruieşti, orice, oricui, oricând, e cel mai greu lucru pe care-l poate face un om, vreodată.

Să dăruieşti, material sau imaterial. E cel mai greu lucru care îl poate face un om. Alt lucru mai greu nu există! Am afirmat.

Doamne, Tu eşti în fiecare particulă de aer, în fiecare atom, Tu faci să se învârtă electronii şi neutronii din atom. Tu eşti energia energiilor, lumina luminilor, întunericul cel de taină, întunericul cel bun şi minunat al iubirii şi siguranţei.

Da! Fiindcă ştiu că Tu exişti, mă simt în siguranţă.
Mă simt atât de bine, să ştiu că mă priveşti şi îmi zâmbeşti mereu, mereu, mereu, orice-ar fi şi orice aş face, Tu eşti acolo, îmi zâmbeşti.

Ori că mânânc, ori că citesc, ori că mă uit la un film, ori că fac orice, orice, Tu eşti acolo, Doamne.

Tu eşti în fiecare particulă din hainele mele, din piele mea, din organele mele, Tu eşti acolo, le faci să fie vii, să funcţioneze, mila Ta, iubirea Ta, Tu eşti iubirea, eşti... totul...

Doamne... Tu eşti ! Noi prin Tine, suntem, şi nu te superi când nu te căutăm, iar când Te căutăm, ai o atât de mare bucurie pentru noi, încât permiţi ca ochiul material, să te poată vedea... o secundă, e de-ajuns...

Doamne... eşti atât de frumos... Doamne, eşti atât de frumos... Eşti atât de frumos Doamne... Tu eşti frumuseţea cea adevărată şi vie. Care nu îmbrătrâneşti, care nu depinzi de timp, de spaţiu, de vreo limită, sau îngrădire, Tu eşti aievea, cu zâmbetul Tău infinit şi cald şi blând şi bun, Doamne, eşti atât de frumos şi îmi permiţi mie, celui ce nu pot să fac nimic, fără să fi acolo, să mă ajuţi, îmi permiţi să te văd... să te simt, să mă bucur de Tine... ce-mi pot dori mai mult ?

Sunt atât de bucuros că trăiesc, atât de bucuros că pot să înţeleg... că pot să-ţi mulţumesc Ţie, celui ce mi le dai toate.
"Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate."

Doamne...

Sunt atât de bucuros, pentru fiecare secundă care trece peste mine şi prin mine... Pentru toate, sunt atât de bucuros... pentru fiecare strop de apă, pentru fiecare mişcare de aripi ale vrăbiuţelor şi porumbeilor.

Atât de bucuros sunt, pentru privirea unui căţel de peste drum, ce se uită la mine, şi câteodată vine să vadă cine sunt.

Şi când mă aplec la el, se bucură şi el, la fel de mult ca mine.
Parcă ar vrea să-mi spună şi el, cât e de bucuros, că mă vede, că sunt lângă el, că mă jos cu el, că îl mângâi, zâmbeşte şi el, doar că eu nu văd zâmbetul lui. Vorbeşte şi el, doar că eu nu aud glasul lui. Mă pupă, câteodată, în felul lui, când mă linge, se bucură să mă cunoască.

Parcă mi-ar spune să mulţumesc lui Dumnezeu, care ne-a adunat împreună. Şi când Îi mulţumesc lui Dumnezeu, atunci, căţelul pleacă liniştit, şi câteodată se mai uită puţin înapoi, ca să nu mă uite. Poate nu-l voi mai vedea niciodată. Dar acea secundă, am fost lângă el, şi el lângă mine, şi ne-am bucurat împreună.

Doamne... sunt atât de frumoşi oamenii...
"Dumnezeu nu caută la faţa omului", spune Biblia, probabil fiindcă ştie cât de frumoşi sunt cu toţii. El mereu se bucură, de orice, de oricine, oricând, orice ar face. Iartă spontan. Dumnezeu se bucură atât de tare, mereu, încât face iarba să crească, pomii să înflorească, să aducă roade, şi din pământ, şi din ape, şi în corpul uman, seminţele de înmulţire...

Suntem ca nişte flori, şi noi, oamenii, dar întro altă percepţie... cu polenul nostru, cu fotosinteza noastră, cu înălţimile noastre, felurile noastre, timpurile noastre, climele noastre...

Unii suntem urzici, alţii pelin, alţii trandafiri, cu ţepi mari, dar mirosind atât de frumos, alţii suntem crini, alţii suntem struguri, alţii suntem grâu, alţii suntem roşii, sau ceapă, sau toporaşi, sau ghiocei, sau floare de colţ, sau iederă, sau lalele, dovlecei, sau stejari, sau ulmi, chiparoşi, cireşi, măslini, brazi... Atât de multe...

Ce frumoşi sunt toţi oamenii... Cum să te saturi de ei ? Nu poţi, e imposibil...

Cu toţii, suntem parfumuri... Atât de frumoşi, de sinceri... Şi totuşi trecem, în câteva ore, sau câteva minute...

Ca un parfum... Par-fum... Par un fum... Sau par un abur, sau o ceaţă... Ce stă puţin şi trece, şi toată lumea o uită, şi se bucură că acum vede limpede, ce era acoperit de ea.

Aş scrie atât de mult...

Doamne... îţi mulţumesc... îţi mulţumesc... îţi mulţumesc, mult, mult, mult de tot, îţi mulţumesc, Doamne... îţi mulţumesc cu adevărat, Tu ştii inima mea, ştii cât de mult şi de sincer; îţi mulţumesc...
__________________

Nu este lucrare mai mare ca aducerea tuturor fapturilor in frumosul Dumnezeiesc dinlauntrul inimii.

Ca toti sa fie vindecati si sfintiti intr-Unul.

Ca nimeni sa nu piara.