[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Florinvs

In primul rand, nu-i urasc nici pe unguri, nici pe tigani si nici pe evrei si in general nu urasc nici un popor sau natiune de pe Glob!

Slavă Domnului. Felicitări. Te laud şi te apreciez pentru iubirea cu care iubeşti pe toţi oamenii. Aşa fac creştinii. Pe cei care ne greşesc, îi iertăm, îi iubim.

În prealabil postat de Florinvs

In privinta idee de apartenenta la o tara, natiune si stat si de apararea a acesteia (la nevoie inclusiv prin forta militara), inteleg ca aveti o opinie diferita, insa as dori sa va intreb- in cazul vietii personale, si in situatii extreme, de a apara viata sau integritatea fizica a dumneavoastra sau a celor apropiati (sotie/partenera, copii, parinti, etc), ati folosi forta fizica sau inclusiv- in ultima instanta- ati lua viata unui agresor ?

Eu cred ca da, si sunt cazuri cu totul exceptionale când inevitabil un om poate lua viata altui om! Aceste situatii ar fi- legitima aparare (pentru inlaturarea unui atac iminent , care pune in pericol viata sau integritatea fizica , neprovocat asupra noastra sau a celor apropiati), pentru cei care lucreaza in politie sau jandarmerie si folosesc in conditii legale si justificate armamentul din dotare.

Cine-a spus că avem nevoie de armată? Hristos? Sfinţii Părinţi? Sfinţii Apostoli? Sfintele Sinoade? Sfintele Canoane? Nici unu, niciodată, în aproape două milenii de creştinism.
În cel mai rău caz, la nevoie, pentru situaţii neprevăzute, şi pentru căderile în cursele demonilor, a unor oameni, avem nevoie de poliţie, de jandarmerie, şi în cazuri extreme, de forţele speciale, care pot fi tot poliţia şi jandarmii, eventual angajaţi oameni ai poporului, care să completeze nevoile slujitorilor creştinilor, eventual fiecare să devină, poliţie şi jandarm, de faţă cu cei oficiali. Atât. Şi să nu omoare niciodată nimeni, pe nimeni. Spray-uri paralizante, pistoale electrice, da, sau puşcărie pe viaţă, pentru cazurile extrem de violente, dar niciodată armată, cu scopuri şi fapte blestemate de Dumnezeu, pe care Dumnezeu le urăşte spune Biblia, cum şi noi trebuie să urâm păcatul.

*** ATENŢIE ! ***


ŢINEŢI MINTE, TOŢI CARE CITIŢI ACESTE RÂNDURI, VEŢI FI ÎNTREBAŢI LA JUDECATĂ. AFIRM :

Viaţa mea, nu e a mea, e a lui Hristos. El mi-a dat-o, El o ia, când crede El de cuviinţă.
De cine să mă tem, decât de Dumnezeu, de cine altcineva?
Toate sunt trecătoare.
Sfinţenia, însă, e veşnică. Împărăţia Cerurilor, există cu adevărat, la fel ca şi iadul. Eu aleg, unde vreau să ajung.
De cine să mă tem?
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul" - Matei 10, 28. Deci dacă Hristos îmi spune asta, eu sunt nebun să nu cred şi să nu ascult?
Doamne fereşte.
Integritatea mea, este doar până acolo când ajung, eu personal, sau altcineva îmi cere, să încalc poruncile lui Hristos. Acolo mă opresc şi nu mai fac nimic, pentru că iubesc. Îmi iubesc duşmanii, şi pe toţi oamenii. Iar oricine orice îmi zice, împotriva învăţăturilor lui Hristos, nu are putere mai mare ca dragostea mea pentru Hristos.

Mint cu ceva în ce spun ?

Soţia mea, nu e a mea, e a lui Hristos, El mi-a dat-o în dar, şi eu sunt darul ei.
Copii sunt darurile noastre, de la Hristos. Ei nu ne aparţin, nu suntem stăpânii lor, nici ei ai noştrii.
Cu toţii, sau pe rând, oricând, putem fi luaţi de Hristos, înapoi la El, suntem ai Lui, de la El venim şi înapoi la El mergem, oricând consideră El de cuviinţă că e acel moment: boală, accident, sau ucişi de slugile demonilor, demoni care, Dumnezeu le-a permis să intre în unii oameni şi să-i folosească, spre ai mântui sau întări pe alţii, dovedindu-le Domnul tuturor, chiar şi demonilor, care cred că luptă împotriva lui Dumnezeu, că acei oameni ai Lui, sunt pe drept Sfinţii Lui, exemplele universului.
Dumnezeu, le-a permis să facă asta, precum a permis în Biblie, la cartea Iov, Dreptului Iov.
Aici e un subiect vast, oarecum delicat, dar putem vorbi despre el, dacă vrei, Sfinţii Părinţi, l-au tratat din belşug, prin Duhul Sfânt.

Deci, oricine vine să-mi ucidă familia, FI SIGUR că Dumnezeu ştie de asta, vede, a luat aminte şi dacă EL îngăduie asta, înseamnă că este spre mântuirea familiei mele, şi a mea. Datoria mea este a urma poruncilor lui Hristos, iar ei, "prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă ve-ţi avea dragoste unii faţă de alţii", toţi oamenii de e pământ.

Să-mi spui dacă mint cu ceva... Te rog !

Mai mult decât atât, nici noi, nu suntem ai noştrii.
Ne spune Biblia: "nu ştiţi oare, că nici voi nu sunteţi ai voştrii? Ci a-ţi fost răscumpăraţi cu un preţ."
Deci trupul nostru, nu este al nostru, deci ce pretenţii să am eu, să mă apăr? De cine? Când ştiu că un om vrea să mă facă Sfânt Martir, eu de ce să nu îl iubesc şi să încerc încă să îl omor eu pe el? Să-mi pierd mântuirea? Niciodată ! Ai auzit? Niciodată!
Spune Biblia: "Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Doar o inimă rea şi necredincioasă."
Ai auzit ce ne desparte de dragostea lui Hristos?

Ia aminte.

În prealabil postat de Florinvs

De asemenea, sunt de acord cu introducerea pedepsei cu moartea, pentru infractiuni deosebit de grave, care pun in pericol siguranta statului sau reprezinta un pericol social major (tradare de tara, pedofilie, proxenetism, viol, crima, trafic de droguri sau furturi din instalatiile de siguranta feroviara).

La începutul postării, te-am felicitat în zadar. Se pare că eşti slujitorul satanei, poate fără să-ţi dai seama, dar tare cred că îţi dai seama prea bine de asta, dar de bună voie şi nesilit de nimeni, lupţi împotriva Mielului, a Mirelui Ceresc, Creatorului Universului, Cuvântul-Logosul Tatălui.

Dumnezeu să te ierte, şi să te ajute să ieşi de sub ghearele morţii. Şi pe noi pe toţi.