[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

nu, astea sunt fapte de ruşine, că a ucis alţi oameni. nu pentru asta a fost canonizat.

Emiliane, cum să fie fapte de ruşine, când în tomos sunt descrise drept fapte virtuoase. Tu nu ştii să citeşti româneşte, nu vrei să vezi, sau vezi şi încerci să îţi baţi joc de noi ?!!!

Pe de altă parte, ia citeşte aici, iehovistule:

Rânduiala binecuvântării ostaşilor şi a armelor la vreme de apărare a Patriei

Se face mai întâi sfinţirea cea mică a apei.



Apoi arhiereul îmbrăcat cu epitrahilul, omoforul mic şi cu camilafca, sau preotul cu epitrahilul şi cu sfita, tămâind, face începutul obişnuit:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăţia…, Doamne miluieşte… (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi



PSALMUL 34

Judecă, Doamne, pe cei ce‑mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi scoală‑Te întru ajutorul meu. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: Mântuirea ta sunt eu. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine. Să fie calea lor întuneric şi alunecare, şi îngerul Domnului să‑i prigonească. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu. Să vină asupra lor laţul pe care nu‑l cunosc, şi cursa pe care au ascuns‑o să‑i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea Lui. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea Ţie? Cel ce izbăveşte pe cel slab din mâna celor mai tari decât el, şi pe sărac şi pe sărman de cei ce‑l jefuiesc pe el. S‑au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m‑au întrebat. Răsplătit‑au mie rele pentru bune, şi au vlăguit sufletul meu. Iar eu, când mă supărau ei, m‑am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru, aşa de bine m‑am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m‑aş fi întristat, aşa m‑am smerit. Dar împotriva mea s‑au veselit şi s‑au adunat; adunatu‑s‑au împotriva mea cu bătăi şi n‑am ştiut; risipiţi au fost şi nu s‑au căit. M‑au ispitit, cu batjocură m‑au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor. Doamne, când vei vedea? întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea; de la lei, viaţa mea. Lăuda‑Te‑voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda. Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. Că mie de pace îmi grăiau, şi asupra mea vicleşuguri gândeau. Lărgitu‑şi‑au împotriva mea gura lor; zis‑au: bine, bine, văzut‑au ochii noştri. Văzut‑ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine. Scoală‑Te, Doamne, şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. Judecă‑mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, şi să nu se bucure de mine. Să nu zică întru inimile lor: Bine, bine, sufletului nostru; nici să zică: L‑am înghiţit pe el. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea, şi să spună pururea: Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.



Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Arhiereul sau preotul citeşte această



Rugăciune

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul oştirilor, Cel puternic şi tare în războaie, Care de mult ai dăruit putere preaminunată robului Tău David, spre biruirea potrivnicului hulitor Goliat, Tu şi acum cu milostivire primeşte rugăciunile noastre cele umilite şi trimite binecuvântarea Ta asupra ostaşilor şi armelor acestora; şi dă putere şi tărie robilor Tăi acestora, care doresc a le purta spre întărirea şi apărarea ţării şi a Bisericii Tale celei sfinte, a orfanilor şi a văduvelor; şi fă‑i cu ele înspăimântători şi înfricoşători la toată întrarmarea vrăjmaşilor, şi totdeauna îi arată purtători de biruinţă spre slava Ta. Că Tu eşti tăria şi întărirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



Rugăciune pentru autoritatea de stat şi pentru oastea ţării în timp de războaie şi de nelinişte

Făcută de Calist, patriarhul Constantinopolului.

Domnului să ne rugăm.

(letrină două rânduri) Doamne, Dumnezeul nostru, Care întru înţelepciune ai făcut toate numai cu cuvântul şi le‑ai adus din nefiinţă în fiinţă, şi într‑un tot le‑ai adunat şi le‑ai unit cu puterea şi cu lucrarea Ta cea negrăită, Ţie toate‑Ţi sunt cu putinţă, şi nimic cu neputinţă; pentru aceea întocmind şi unind vremurile şi anii şi anotimpurile cu porunca Ta, ai împodobit ceea ce se arată şi se vede; Care ai întins cerul şi l‑ai împodobit ca şi pe cortul cel făcut de Moise, şi mulţimea cea nenumărată a neamului evreilor ai aşezat‑o în rânduială şi înţelegere, şi cu dreapta Ta şi braţul Tău cel tare ai rânduit pe Moise cârmuitor poporului, căruia dându‑i o singură stăpânire l‑ai păzit nevătămat sub acoperământul şi sub mâna Ta cea tare; Cel ce ai aşezat soarele spre a lumina în timpul zilei şi luna spre a îndruma în timpul nopţii; Cel ce, prin rânduiala Ta cea de nepătruns, ai aşezat mulţimea stelelor cele dese pe cer şi le‑ai pus în mişcare neîntreruptă şi cu porunca Ta le‑ai orânduit să păstreze calea hotărâtă lor, ca să nu ne vatăme pe noi şi întreaga fire, ci să se mişte cu alergare repede şi cu mişcare fără încetinire, după planul Tău; Cel ce pământul care l‑a început nu se vedea şi era ascuns l‑ai făcut să fie, după aceea l‑ai adus la lumină şi l‑ai prefăcut în podoabă pentru neamul omenesc; Care odinioară cu puterea Ta cea dumnezeiască ai venit în ajutor lui Avraam şi ai supus lui pe duşmanii lui; Care ai făcut puternic pe Ghedeon şi ai frânt şi nimicit cu totul pe potrivnicii lui; Cel ce ai dat putere împăratului şi proorocului David împotriva uriaşului Goliat şi cu totul l‑ai strivit pe acesta; Cel ce prin robul Tău Moise ai slobozit neamul evreiesc din robia cea amară, şi cu puterea Ta cea nebiruită şi cu mâna Ta cea tare ai afundat pe faraon cu toată oastea lui şi l‑ai aruncat în adâncul mării; apoi ai arătat stâlp de foc călăuzitor evreilor, ca să nu se împiedice paşii lor, însuţi şi acum, Sfinte împărate al slavei, trimite din locaşul Tău cel sfânt şi de la tronul slavei împărăţiei Tale, stâlp luminos şi strălucitor spre călăuzire împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, şi biruinţă asupra vrăjmaşilor dăruieşte poporului nostru. Întăreşte‑l pe dânsul şi pe toţi ostaşii cu mâna Ta cea dreaptă. Dă‑i lui viaţă paşnică, netulburată şi ferită de orice răzvrătire şi război lăuntric. Aşa, Doamne Dumnezeule al milei, auzi‑mă pe mine umilitul şi nevrednicul robul Tău, în ceasul acesta, şi întăreşte‑l pe dânsul cu puterea Ta cea nebiruită şi neînfrântă. Iar pe ostaşii noştri fă‑i puternici pretutindeni şi împrăştie duşmanii şi răzvrătirile ce se ridică asupra lor. Uneşte tot poporul într‑un gând şi în dreaptă ascultare faţă de conducătorii lui. Dăruieşte poporului nostru pace adâncă şi netulburată pe pământ, pe mare şi în aer, şi‑i înlesneşte toate cele de folos. Ca înfrângând întâmplătoarele războaie şi tulburări, cu o gură şi cu o inimă să Te slăvim pe Tine, Dumnezeul minunilor, că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

După aceea, luând apă sfinţită, preotul stropeşte armele, zicând:

Binecuvântarea lui Dumnezeu, Celui slăvit în Sfânta Treime, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, prin stropirea cu această apă sfinţită, să se pogoare şi să fie asupra armelor acestora, şi asupra celor care le vor purta, spre păzirea şi apărarea adevărului lui Hristos. Amin.



Şi stropind şi pe ostaşi, zice:

Îmbărbătaţi‑vă şi să se întărească inimile voastre, ca să biruiţi pe vrăjmaşii voştri, având nădejde în Domnul, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.



Şi, dându‑le să sărute cinstita cruce, face obişnuitul sfârşit al zilei.