[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Barsaumas

Credinta poate fi argumentata, in parte, si rational. Altfel s-ar asemana cu un fel de fachirism.
Pe de alta parte, nu ma deranjeaza ca sunt, zici tu, departe de mantuire.
Eu nu te judec, nu atac sanitatea ta mentala, etc. Sa fie acolo, cearta asta stupida pe forum. Pentru mine, esti doar inca un inflexibil al fanatismului bisericesc; banuiesc ca ai fost modelat (pe calea literaturii internautice, evident) de gasca eclesiolatra si exclusivista din jurul vedetei numita mitropolitul de port Serafim de Pireu, care gasca fanatica il include si pe grecofilul preot Matei Vulcanescu.
Bre, voi confundati definitia voastra ingusta a soteriologiei crestine cu "calea ingusta" definita si proclamata dgomatic de Mantuitorul. Seamana, dar nu rasar. Voi, fanaticii "credintei/bisericii celei una", ati citit in Scriptura pilda samariteanului? Ceva, cat de cat, ati inteles cu mintile voastre? (Bine, sunt sigur ca ati luat de bune "talcuirile sfintilor", asta nu o mai intreb).
Daca te intrebi, cred sincer ca pentru mantuire e suficienta cinstea si moralitatea pana la sange (de exemplu sa nu minti, nici macar pe forumuri , nu mia zic pe cei apropiati, de pilda privind identitatea proprie ), rugaciunea multa si urmarea stricta a Sf. Scripturi, intr-o relatie personala cu Dumnezeu.

Credinţa niciodată nu poate fi argumentată raţional. Crezi sau nu. Atât.
La fel cum nu poţi explica de ce cresc plantele în pământ, cum o seminţă devine copac. Şti procesul, dar nu poţi explica exact cum se întâmplă, şi nu poţi să faci asta întrun laborator, decât cu toate ingredientele: pământ, seminţa, apă, lumină, aer şi desigur, Dumnezeu.
La fel nu poţi explica cum a înviat Hristos. crezi sau nu. Atât.
Nu poţi explica de ce Adevărul este întro singură Biserică, şi restul sunt erezii. Crezi sau nu, atât.

Fachirismul, este o credinţă, la fel ca şi creştinismul. Dar una duce la iad, alta la Rai.

Mai important, dacă mă ataci pe mine, nu-mi pasă, dar dacă ataci credinţa şi pe Hristos, voi apăra prin cuvânt, cât voi purta viaţă în piept.
Niciodată nu mă cert cu nimeni, ci apăr şi mărturisesc. E datorie, dar mai mult e binecuvântare, e cale spre Cer.

Hristos era pentru mulţi, un "inflexibil al fanatismului bisericesc". Am fost autodidact, în principal. Aşa m-am educat. Dumnezeu a lucrat.
Creştinii nu sunt o gaşcă, şi nici eclesiolatri nu sunt. Dar sunt lucizi şi conştienţi că înafara Bisericii lui Hristos, nu există mântuire.

Mitropolitul Serafim de Pireu, şi zeci ca el alţii, sunt exemple de cum ar trebui să fie un creştin, ca să se mântuiască.
Pentru că dacă citeşti cu bun simţ, ce s-a petrecut la cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, fără să citeşti prea mult din Sfinţii Părinţi, devi creştin. Ortodox. Şi vei urâ ereziile.

Definiţia soteriologiei creştine, nu este a noastră, este a Bisericii lui Hristos, noi nu deţinem nimic, decât mărturisim, întărim, apărăm, propovăduim Adevărul, la fel ca Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Martiri, Sfinţii Părinţi, şi toţi Sfinţii, care erau luaţi drept nebuni pentru focul care ardea în ei, iubirea şi virtutea şi îndumnezeirea dată lor. Noi, eu, suntem departe de aceştia, dar măcar să le dorim.

Calea îngustă, turma mică, şi alte exemple biblice, arată clar că vor fi mai puţini care se vor mântui, decât cei care nu se vor mântui.
iar dacă Hristos a fost fanatic, considerat de mulţi, a Bisericii Celei Una, prin Sfânta Treime, fie, sunt şi eu fanatic cu Hristos, dar un fanatic care se sileşte să-L asculte pe Hristos şi nu un fanatic care ucide alţi oameni, nici cei care vin şi îi ameninţă familia. Familia creştinului, e în Ceruri. Aici, totul e temporar.

Pilda samariteanului, arată faptele de milostenie, e o lecţie pentru evreii care nu vroiau să ajute pe nimeni din alte popoare, decât ei între ei. Hristos arată cum trebuie să fie creştinul, să ajute pe toată lumea, indiferent ce face, ateu, păgân, eretic sau creştin. Asta a făcut Biserica dintotdeauna.

Nicidecum pilda samariteanului nu se referă că ereticii se vor mântui, sau alte aberaţii de la demoni.

Dacă crezi sincer că moralitatea îţi este de ajuns pentru a te mântui, vei merge în iad, cu toţi ateii care cred la fel, că moralitatea e de ajuns, cu toţi ereticii, şi păgânii, pe care moralitatea nu îi va mântui. Şi cu tot cu antihrist, care va fi şi el de o calitate morale impecabilă, dar respingând pe faţă orice implicare faţă de Hristos, fiindcă va uni religiile, şi va scoate orice denumire a lui Dumnezeu, din toate religiile, deci şi a Dumnezeului Celui Viu, Sfânta Treime. Dar asta-i altceva.

Rugăciunea multă, dacă nu eşti membru al Tainelor Bisericii, e în zadar. Rugăciunile acelea, mai sus de tavan, de la ecou, nu urcă. "Nu oricine îmi zice Doamne Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor", ne spune Hristos la Matei 7, 21.

Ia aminte şi trezeşte-te. Ai fost avertizat. Cu dragoste şi împreună suferinţă, dar ştiu că nu crezi.