Bineinteles, ratiunea are limite. Ea poate deveni si idol daca este supralicitata.
Dar candva am inteles ca ura, de exemplu, este irationala, ca este lipsita de sens, este neant, nefiinta, si ca nimic bun nu iese din "a uri" pe cineva.
Dau exemplul urii ca sa se inteleaga ca diavolul este i-rational. Asta mi-a spus candva un mare duhovnic : diavolul este irational.
Nu spune sf. Maxim marturisitorul ca pacatul este reaua intrebuintare a lucrurilor lasate de Dumnezeu ? A intrebuinta ceva rau inseamna a nu vedea adevarata ratiune a acelui lucru.
Inseamna a nu vedea logosul lui.
Si fiindca a venit vorba de nemurire, ratiunea intr-adevar nu poate da seama de nemurire, dar participa la ea, ca orice facultate a firii umane chemata la transfigurare si indumnezeire.
Caci Mantuitorul nu a venit sa distruga firea si creatia, ci sa o umple de sens, de lumina, de ratiune. El este Ratiunea ratiunii noastre.
|