[Igor_Paslusnik]

CONŞTIENTIZARE, DESPĂTIMIRE, LUMINARE, ÎNDUMNEZEIRE

Textul de mai sus, a lui Tomescu Ionuţ este text de instigare la ură împotriva duşmanilor, text anti-învăţăturilor lui Hristos, deci text antihristic.

Prin urmare, creştin fiind:

- I - ANTI-TEXT ANTIHRISTIC, AUTENTIC CREŞTIN, DE IUBIREA DUŞMANILOR

"Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" - Matei 5, 44.

Era în anul 271 d.Hr., creştinii la Roma, erau prigoniţi deja de peste 270 de ani, Coloseumul, era udat cu sângele Sfinţilor Martiri în fiecare săptămână, uneori mai des. Erau răpiţi din casele lor, fără să se împotrivească, erau duşi la măcel şi ei mergeau bucuroşi, veseli, uneori cântau imne şi pricesne. Ce vom face cu ei? se întrebau călăii. uite ce fericiţi merg la moartea lor. Mergem la Domnul nostru, Hristos, răspundeau Martirii. Taci din gură, licheauă, răspundea soldatul şi îl lovea peste sfânta gură care lăuda mai departe pe Hristos.
În zona carpaţilor, legiunile romane se retrăgeau, dar mulţi cetăţeni romani, rămâneau în Dacia, înfiinţând poporul daco-romîn, sau romînii (cu î din i). Creştinismul, ajungea tot mai departe în zonele Carpaţilor. Mai mult de jumătate din zonele dacice erau încreştinate, slavă Domnului.

Creştinism care dădea un cu totul alt sens credinţei, limbii, culturii. Cu toţii se bucurau de Hristos. Dar urâtorii de Dumnezeu, instigau la ură şi repetau mereu, conduşi de duhurile demonice: "Ucideţi-vă duşmanii, ucideţi creştinii". Purtătorii capului de lup, ucideau şi ei, astfel, primii creştini, în zonele Sarmisegetuzei.

Adepţii ucigaşilor de creştini, nu au fost ascultaţi. Smeriţi prin originile lor, creştinii se înmulţeau, acceptând fără ezitare, orice moarte le era dată, pentru a mărturisi pe Hristos. Credinţa se înmulţea, în orice limbă şi cultura Bisericii şi a Învierii, îşi arăta adâncul şi limpezimea. Ca şi atunci, şi azi, la peste 2000 de ani, creştinii mor pentru Hristos, pentru dragoste, înviere şi Împărăţia Cerurilor.
Spre dezamăgirea ateilor noştrii, care şi azi învaţă minciuni, am decis să rămânem creştini, să ne iubim duşmanii care vor să ne omoare.
Un fiu al lui Dumnezeu, nu-şi poate renega promisiunea dată lui de Hristos: "cine ascultă poruncile Mele, acele este care Mă iubeşte" şi îi este dată lui Împărăţia Cerurilor.

Romînii de azi, nu pot să încalce poruncile lui Hristos, pentru politica veşnic schimbătoare şi să-şi pună în pericol mântuirea. Romînii de ieri, nu puteau renunţa la cea mai înaltă învăţătură din câte a existat vreodată: creştinismul. E de ordin mântuitor. Aşa a fost mereu, oriunde şi pentru credinţă, fapte bune şi har, Împărăţia Cerurilor, Patria creştinilor, avea o valoare de măsura Universului infinit.
Hotărârea eroică a Sfinţilor Martiri de a nu ucide pe nimeni, ci a se lăsa ucişi, murind pentru Hristos, în numele Lui, nu se poate rezuma în două propoziţii. Dar ei cheamă mereu la Smerenie, şi iubirea de Împărăţia Cerurilor, unde se vor reîntregi. Nu le era, nu le este şi nu le va fi frică, cum că creştinismul ar dispărea. Sângele Martirilor, înmulţea creştinismul.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

[font="Georgia"]
- II - TEXT DE INSTIGARE LA URĂ ÎMPOTRIVA DUŞMANILOR, TEXT ANTI ÎNVĂŢĂTURILOR LUI HRISTOS, DECI ANTIHRISTIC

Trăim de două mii de ani o istorie unică. Efortul nostru de a ne apăra viaţa, sufletul, drumul pe care l-am parcurs spre libertate politică şi naţională, spre unitate, munca tenace pentru a ne crea instituţiile necesare existenţei noastre ca Popor o confirmă.

Succesul în viaţă al unui om depinde mai mult de voinţă, de energie, de caracter şi de perseverenţă decât de inteligenţă şi de noroc. Vedem zilnic cât de mult ne poate afecta viitorul un da sau un nu spus muncii, disciplinei şi moralei. Depinde de un act de voinţă, acordat sau refuzat, ca să ne realizăm ca oameni şi creştini. La fel şi cu un popor. Istoria ne învaţă că existenţa unei Naţiuni depinde de Dumnezeu şi de voinţa ei. Pentru o Naţiune de oameni dârji nu există obstacole. Un Popor îşi clădeşte istoria cum un om îşi clădeşte viaţa. Popoare puternice, Popoare de caracter sunt Popoarele care au trebuit să lupte pentru viaţa lor. Dacă Naţiunea noastră mai are încă un admirabil capital de energie şi de sănătate morală, ea îl datorează grelelor încercări prin care a trecut şi suferinţelor îndurate.

- II - ANTI-TEXT ANTIHRISTIC, AUTENTIC CREŞTIN, DE IUBIREA DUŞMANILOR

"Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" - Matei 5, 44.

Trăim de două mii de ani, Iubirea infinită. Efortul nostru de a ne mântui sufletul de iad, drumul pe care l-am parcurs, total nepăsători de politicile satanei, drum spre comuniunea cu Sfinţii, munca spre înmulţirea virtuţiilor, de a birui patimi şi ispite, necesare existenţei noastre în Împărăţia Cerurilor, o confirmă.

Succesul în viaţa unui creştin, este biruinţa celor materiale şi trecătoare, depinzând de har, de Sfânta Biserică, de iubirea aproapelui. Vedem cât de mult ne poate afecta mântuirea, un "da" sau un "nu" spus rugăciunii, slujirii lui Dumnezeu prin poruncile Lui şi aproapelui. Depinde de un act de voinţă, acordat sau refuzat, ca să ne realizăm pentru Împărăţia Cerurilor. La fel şi cu orice om de pe pământ. Biblia ne arată că existenţa oamenilor, depinde de Dumnezeu şi de voinţa omului de a fi bun. Pentru creştinii adevăraţi, nu există obstacole. Creştinii îşi clădesc mântuirea, cum un ateu îşi clădeşte cariera. Creştinii sunt puternici, de caracter, oameni care nu au stat indiferenţi faţă de învăţăturile trăite şi aplicate ale Noului Testament. Creştinii, prin rugăciunea şi comuniunea permanentă şi vie cu Sfinţii din ceruri, vor avea mereu un început bun în fiecare zi, spre Sfintele Taine, cu sănătatea sufletului, care o aduce şi pe cea a trupului. Biserica Sfinţilor, asigurând creştinii, că încercările şi suferinţele, nu vor fi în zadar.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-III-TEXT DE INSTIGARE LA URĂ ÎMPOTRIVA DUŞMANILOR, TEXT ANTI ÎNVĂŢĂTURILOR LUI HRISTOS, DECI ANTIHRISTIC

E totuşi necesar să ne întărim motivele de a fi. Pentru aceasta s-ar impune un sistem social de solidaritate naţională. Statul nostru nu trebuie să mai lăse niciun român în voia soartei.

Să ne bazăm mai puţin pe sprijinul altora şi mai mult pe noi înşine. Un copac nu trăieşte din proptelele care i se pun, ci din vigoarea sevei sale. Un Popor există pentru că a ştiut să-şi dea o structura psihică, morală, pentru că-şi păstrează intactă voinţa de a trăi şi pentru că-şi foloseşte viaţa pentru a-şi organiza existenţa. Ne trebuie conducători buni. Nimeni nu poate trăi fără ei. Dar un conducător e înainte de toate om. Să fim deci oameni întregi.

Virtutea nu apare de la sine. Ea nu se crează într-o clipă, ea nu e de vânzare la piaţă. O făurim încet, greu noi înine. Să avem cultul disciplinei, al voinţei, al înfrânării. Să fim mai presus de orice creştini. Dacă vreodată va trebui să facem faţă unor încercări grele, dacă descurajarea ne va asalta, unde vom găsi forţa de a merge mai departe dacă nu în credinţă? Vom afla astfel că putem să ne privim cu încredere viitorul de români şi de creştini pentru că Dumnezeu îi ajută pe cei ce cred în El.

Tomescu Ionuţ (Tomi)

- III - ANTI-TEXT ANTIHRISTIC, AUTENTIC CREŞTIN, DE IUBIREA DUŞMANILOR

"Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" - Matei 5, 44.

E totuşi necesar să nu ne pese prea mult de viaţa aceasta trecătoare şi păcătoasă. Pentru aceasta, Dumnezeu nu impune nimic, niciodată, ci creştinul care-L trăieşte, va face tot posibilul, după credinţă, să păşească pe calea către Sfânta Treime. Niciodată un creştin, nu era în voia soartei. Hristos ştie de fiecare.

Să nu ne bazăm niciodată pe ziua de mâine, căci nu ştim dacă o mai vedem. Un copac nu trăieşte din proptele care i se pun, ci din mila şi iubirea lui Dumnezeu. Creştinii există pentru că au avut voinţă spre Împărăţia Cerurilor, pentru că se luptă cu puterile întunericului, pentru mântuirea lor, şi pentru că-şi dedică viaţa muritoare, existei veşnice. Ne trebuie exemple de sfinţenie. Nimeni nu poate trăi fără Sfinţi. Ar fi sfârşitul lumii. Dar un creştin e înainte de toate un iubitor. Să fim iubitori deplini.

Nimic nu apare de la sine. Tot binele este dat de Dumnezeu, spre a fi trăit sau respins, spre veşnicie. Creştinismul se făureşte încet, în noi înşine. Să avem credinţă, iubire, rugăciune, nădejde, smerenie şi toate virtuţiile. Să fim smeriţi, să slujim cu iubire oricărui om. Mereu trebuie să facem faţă încercărilor grele, să nu deznădăjduim niciodată, pentru că toate ne sunt spre mântuire.
Căci numai în Sfânta Biserică a Sfinţilor lui Dumnezeu, din Ceruri, găsim forţa de a merge mai departe. Am aflat astfel, că putem să privim cu nădejde, viitorul spre mântuire şi unire cu ei, pentru că Dumnezeu îi ascultă pe cei care ascultă de El, şi iubesc pe toţi oamenii, mai ales pe duşmani.

Igor Pasluşnik (Ighi)