Citat:
În prealabil postat de sophia
Atentie, noi vorbim aici de mai multi termeni:
iertare, impacare, uitare, cerere de iertare, neiertare
Ar trebui lamurite pe rand.
|
Desi tema iertarii, de fapt a neiertarii e teribil de dureroasa si trebuie abordata cu altfel de priceperi, daca nu se supara cineva, as preciza aici ceva: Un aspect etimologic foarte interesant (zic eu).
In limba greaca, iertare se zice "synchoresi" , termen alcatuit din prefixul "syn" +verbul "khoreo".
Unde prefixul "syn" inseamna impreuna iar "khoreo" , a locui, a incapea, dar si a face loc, a se da la o parte, a ceda/a lua locul, a accepta, a contine.
Mai sugereaza si idea de dans, de schimbare a locului. (In romana avem de la grecescul khoreo derivatele hora, cor, coregrafie).
Asadar, "synchoresi" (adica iertare) presupune a face loc celui iertat (in propria inima), a-l accepta in acelasi loc, a fi dimpreuna cu el in acelasi spatiu.
Strict etimologic, "synchoresi" (iertare) inseamna a putea sta/vietui impreuna in acelasi loc, fara resentimente cu cel care ti-a gresit si cu cel/cei caruia/carora ai gresit.
Caci daca noi nu vom ierta si nu vom primi sa fim impreuna in acelasi loc cu cei ce ne-au gresit, nici Tatal nu ne va ierta si nu vom putea fi impreuna cu El… Dumnezeu, cand ne iarta, ne face loc “sa locuim” fara resentimente in “inima” Lui cu conditia sa fim de acord sa ne intalnim si imbratisam in “inima Sa” si cu cei care ne-au ranit pe noi.
Ce e interesant, e ca acest "synchoresi" (iertare) are aceeasi radacina etimologica cu termenul patristic "perichoresis", tradus in romana prin perihoreza.
In limbaj dogmatic, se foloseste termenul perihoreza pt. a se exprima (atat cat e omeneste posibil) modul inefabil de vietuire si intrepatrundere a Persoanelor Sf. Treimi una in alta, intr-o desavarsita iubire si impreuna-petrecere.
Cum ziceam mai sus, “khoreo”, inseamna a face loc, a ceda locul altcuiva, care la randul lui il cedeaza pe-al sau ca intr-o hora.
Iar “peri” din perihoreza, inseamna “in jurul”. Ideea sugerata de termenul perihoreza Treimii e aceea de kenoza (golire de Sine) pt. celalalt si transfer de fiinta de la o persoana la alta, prin iubire, intr-o imbratisare si impreuna-dantuire si intrepatrundere de negrait.
Iata deci ca iertarea are un scop. Nu ni s-ar cere daca n-am avea noi insine nevoie si folos de ea.
Scopul e de a ne stradui sa ajungem (candva..la parusie) sa vietuim perihoretic unii cu altii, dupa modul de fiintare a Persoanelor Treimii.
Dar pentru asta trebuie mai intai sa exersam golirea de sine pt. a face loc mai intai lui Hristos si celorlalti in inimile noastre. "Synchoresi" tinteste spre perichoresis.
Iertarea inseamna locuire impreuna unii cu/in altii si laolalta in Hristos.
Neiertand ne autoexcludem singuri din impreuna-vietuirea si impreuna-dantuirea cu Hristos si cu sfintii.
acest ultim fragment bolduit si subliniat -dedicatie mai ales pt. Sophia.