Citat:
În prealabil postat de AlinB
Nu a spus nimeni ca era perfect.
|
Atentie la capcane. Uneori riscam sa cadem noi insine in plasa celui viclean, din pura naivitate.
Citat:
În prealabil postat de delia31
Toate vasele inimii mele sunt …pline cu altceva. Nimicuri, atasamente meschine etc.
|
Cred ca pentru fiecare dintre noi e valabila aceasta constatare. De obicei oferim celorlalti din ceea ce avem... in plus! :) (Iarta-ma! E o gluma!)
Vorbind despre sensibilitatea omului, despre acceptare sau ne-acceptare, astea ar trebui sa tina in primul rand de caracter, nu neaparat de educatie, desi intr-un fel caracterul se formeaza prin educatie. Totusi, viata ne contrazice si cu timpul realizam ca un caracter "dificil" se poate transforma intr-unul docil, iar unul supus, ajuns printr-un concurs de imprejurari in fruntea unei ierarhii, sa se transforme in scurt timp in ceva de genul fabulei lui Grigore Alexandrescu: "S-a schimbat boierul/ Nu e cum il stii!" (- Boul si vitelul).
Cred ca sensibilitatea pentru ceea ce ni se intampla, este important s-o stapanim mai bine decat sensibilitatea pentru nedreptatile intampinate de altii. La inceput este foarte greu si asa cum spune un fumator sau un betiv ca ii este imposibil sa renunte la tigari/alcool, cam tot asa ne tulbura si pe noi nedreptatea altuia, sau doar o aluzie facuta la intamplare, cand ne simtim cu musca pe caciula parandu-ni-se in mod exagerat ca EXACT pentru noi a fost aruncata acea vorba, ceea ce nu-i intotdeuna adevarat. Cat timp inca ne tulbura acea vorba, sau orice altceva care "ne atinge" in amorul propriu (un claxon sau o injuratura in trafic, un gest ofensator, o ignorare personala cand stam linistiti la rand intr-un loc public, si cineva se aseaza exact in fata noastra), daca ripostam, am pierdut si L-am dezamagit pe Mantuitor, ceea ce atrage de la sine repetarea la infinit a acelorasi "ispite", trase parca la indigo, fiindca e clar ca noi cu mandria avem probleme, mai mult decat cu celelalte. Daca insa vedem o nedreptate facuta cuiva care nu este prezent, sau este lipsit de aparare, sau este preot sau poate vorbele aruncate lovesc in ce avem mai sfant (Sfanta Biserica), nu stiu ce sa spun, dar eu unul nu prea reusesc sa ma stapanesc!
Din tot ce am vazut la ceilalti, sau din sfintii parinti si nu in ultimul rand, din ce am trait personal, am observat ca, daca ne calcam pe suflet si, chiar tulburati, nu izbucnim, aceste incercari incep sa se rareasca, noi ne intarim mai mult, sau poate ca Dumnezeu oranduieste ca tocmai momentul incercarii ne gaseste intr-o cugetare catre cele sfinte si instantaneu conflictul aparent inevitabil se loveste de un zid. Si pe nesimtite, dupa niste ani, constatam ca ceea ce altadata ne punea pe jar, acum ne umple de mila si compasiune pentru cel ce pare ca este stapanit de toate grijile si nelinistile acestei lumi.
Nimic nu este imposibil pe aceasta lume, iar daca omul vrea cu adevarat sa schimbe ceva, are propriile remuscari in ce priveste mania, neiertarea, vanitatea, Dumnezeu ii vine in intampinare si el chiar se schimba, in ciuda faptului ca multi il vor trata pentru tot restul vietii asa cum il stiau odata! (Din punctul lui de vedere este chiar indicat sa fie tratat la fel, pentru a nu pierde mila lui Dumnezeu prin inselare).
Diavolul are modalitati nebanuite de a ne sminti, si dupa ce in prima faza ne striga in urechi "Tu nu vezi ce ti-a facut? Ia zi-i asta, sau cealalta, ca sa-l usture, dar mai ales sa simta ca nu esti prost deloc, ba dimpotriva!", daca reusim sa nu ripostam, revine cu cealalta varianta: "Bai, esti fantastic! Ai reusit extraordinar de bine sa te stapanesti. Stii ca i-ai lasat praf pe toti!! Cine a mai ajuns la masura asta, ca tine? Nu vezi ce-i in jurul tau? Numai smintiti si inselati. Bravo, omule! Esti tare!" Daca am cazut in aceasta "gadilare" a ostenelii noastre, era de preferat sa izbucnim ca sa ne racorim, decat sa cadem in slava desarta. Totusi, atat timp cat suntem constienti de toate, inseamna ca inca nu suntem pierduti!
Niciodata sa nu traim cu impresia ca noi insine, fara mila si ajutorul lui Dumnezeu, am fi in stare de vreun lucru bun!