În primul rând felicitări pentru cartea pe care o citești. Îți doresc să o termini, citind-o cu atenție sporită, și să trăiești spre mântuire, ceea ce Dumnezeu îți descoperă din ea.
Noi suntem empirici. Suntem ai experienței. Noi avem isihasmul. Avem rugăciunea inimii. Avem despătimirea, luminarea și îndumnezeirea.
Noi spunem că harul și energiile lui Dumnezeu sunt necreate, nu spunem că sunt create, cum greșit spun cei din apusul căzut.
Apusul de când a devenit eretic, nimic patristic nu a mai înflorit în el. Scolastica ucide creștinismul, de aceea "bisericile" lor stau goale în Occident, sau se vând ca să devină hoteluri, muzee, sau proprietăți private. Duhul Sfânt, în expriența de secole din Biserica Mamă, anume Biserica Creștină, nu a permis ereziilor să intre și să o demoleze, iar acolo unde a intrat erezia, a plecat Duhul Sfânt. Drept mărturie stau ereziile apusului franco-latinilor, sau "romano-catolicilor".
Iar un alt semn al autenticității credinței noastre, sunt prigonirile care nu au încetat să fie, încă din primul secol creștin. Creștinii, adică ortodocșii, au fost în fiecare secol prigoniți de cei care nu erau creștini, eretici, păgâni sau atei.
În principiu, dacă ai studiat teologia, nu ar mai trebui să te preocupe astfel de întrebări, ci să știi deja răspunsul la ele, fiindcă plecăm de la prezumția că l-ai căutat și l-ai găsit, răspunsul.
Pentru o mai adâncă înțelegere la răspunsul căutat de tine, îți recomand călduros, o carte ușor de citit, te asigur, și mult prea profundă pentru secolul semidoct în care trăim, o carte ca un colac de salvare pentru toți cei care se numesc creștini, ortodocși sau eretici.
