Nici nu-mi dau seama daca chiar suntem of-topic sau cautam o solutie de mijloc. In principiu, incercam o discutie constructiva. Daca reusim sau nu, Dumnezeu stie.
Citat:
În prealabil postat de AlinB
Omul la fel, va fi ok abia dupa ce, fiind calit prin focul propriei alegeri, va face alegerea cea buna.
|
Ce este omul astazi sau ce va fi maine sau intr-un viitor indepartat, nu cred ca are relevanta. Dumnezeu a facut cerul si pamantul. Putem spune ca nu si-a desavarsit creatia, intrucat totul urmeaza unei evolutii in timp? Dumnezeu l-a facut pe om. Putem spune ca in momentul in care l-a creat, l-a facut... imperfect? Tot ce urmeaza de aici, este simpla speculatie si flecareala. Ideea era ca Dumnezeu NU a creat un rebut, ci ceva ABSOLUT PERFECT. Probabil sunt pe cat de incapatanat pe atat de indaradnic, dar nimeni vreodata nu ma va convinge sa pun pe seama creatiei, semnul indoielii asupra a ceea ce, vazand ce a iesit, a zis ca e bine si bine-foarte. Evolutia (sau IN-volutia) NU are relevanta, ci "Momentul zero"! Eu vad cu totul absurd ideea ca Dumnezeu a creat ceva... imperfect, ca atat a putut, atat a dorit sau atat L-a dus capu'! Nu mi-o luati in nume de rau, dar eu nu mie imi iau apararea fiindca stiu sigur ca gresesc in mod regulat, ci pur si simplu n-as vrea sa fiu de acord ca Dumnezeu nu creaza ceva... perfect! Din acest motiv am facut aluzie ca putem cadea usor in capcana diavolului, care numai fiindca a fost mandru si carcotas, a cazut asa cum a cazut.
Citat:
În prealabil postat de delia31
Uite ce zice Sf. Siluan Athonitul: " In Hristos, Fiul Intrupat al Tatalui, vedem ideea mai inainte de veci a lui Dumnezeu despre om€ť " .
|
Daca as cunoaste scrierile tuturor sfintilor, asa cum le cunosc pe ale Sfantului Siluan Athonitul, cu siguranta locul meu n-ar mai fi pe forum acum. Amintind de Sfantul Siluan, cred ca trebuie citita si partea in care se adreseaza lui... Adam. El fiind un om cu viata sfanta.
Dar haideti sa privim pragmatismul in cel mai ideal mod cu putinta: care ar fi idealul omului crestin? Oare nu acela de a sta la sfat cu Dumnezeu in fiecare clipa, fara ispite, fara nelinisti, fara griji, asa cum era Adam in Rai? Exista un PERFECT mai perfect de-atat? Iar daca spuneti ca da, in ce? Nu tot ce este altceva, este desertaciunea desertaciunilor? Cum putem vedea tendinta spre perfectiune intr-o alta directie decat cea in care a fost Adam dintru inceput?