[Igor_Paslusnik]

Nu mai trăiţi în trecut.

Soluţia este să luăm atitudine. Să ne căsătorim şi să ne iubim femeile noastre.
Să ne implicăm în tot ce ţine de familia creştină, în ONG-uri, în atitudini, în viaţa de zi cu zi.

Prigoana de azi e alta, mai subită, mai subtilă ca în comunism. Atunci ne prigoneau văzut, vădit, acum e o prigoană ascunsă şi e mai periculoasă. Atacul e mai lung, dar mai brutal.
Citeam undeva: pune o broască întro oală cu apă fierbinte, că sare imediat afară, dar dacă o pui în apă rece, şi pui oala cu apă la aragaz la fiert, broasca nu sare, stă până apa devine fierbinte şi moare în acea apă. Aşa-i azi.

Nu există politică care să fie bună pentru mântuire. Creştinismul înseamnă libertate asumată şi responsabilă. Înseamnă inteligenţă şi dialog.
Înseamnă jertfă, exemple, slujiri, suferinţe, bucurii, simplitate.

Democraţia înseamnă o libertate forţată, nihilistă, emanciparea femeilor, a copiilor, a tuturor, spre orice. Libertate neresponsabilă, sclavie în multe forme, cu un scop nedeclart, de a încetini cât mai mult suprapopularea globală, care oricum va duce la un război, ca soluţie.

E mult de vorbit.
Să nu ne fie frică, să fim bărbaţi şi femei creştine. Ai lui Hristos. Chiar dacă iuţi sau aspri, să se simtă iubirea şi păsarea, durerea şi ajutorul din cuvintele noastre, mereu.

Atitudinile nu se i-au pe forum, pe blog, pe site-uri. Pe reţelele de socializare, pe digital. Atitudinile se iau în comunităţile Bisericii, în cercul de prieteni real, fizic, în ajutorul concret, nu doar realizarea problemelor şi soluţiilor, fără activarea lor.
Digitalul ajută numai un psihic puternic. Iar scopul digitalului, e exact slăbirea psihicului, ca să poată fi mai uşor manipulat.

Familia nu este în pericol, atâta vreme cât părinţii sunt inteligenţi, sunt aprigi în iubire, în atitudini, în virtuţi, sunt creştini trăitori în faptă şi cuvânt, sunt limpezi în hotărâri, decizii, gândire, sunt cunoscuţi local, iniţiază şi întreprind proiecte viabile creştinilor, muncesc pentru binele familiei lor şi pentru Dumnezeu. Mult de spus...

Să nu ne fie frică.
Sunt vremuri grele. Vor veni şi mai grele. Iar asta înseamnă mai multă asumare a credinţei noastre, lovită spre a fi slăbită, sau demolată, ucisă.
Unii vor cădea abrupt, vor căuta să tragă şi pe alţii după ei, unii au căzut deja, dar unii, îmi place ce spune vlădică Antonie Mărturisitorul, în Manualul Isihiei:

"Cu cât este mai mare viteza cu care lumea înconjurătoare se îndepărtează de Dumnezeu, cu cât păgânismul şi desfrâul, curvia, nimicesc mai multe suflete, cu atât este mai mare dorinţa unor robi ai lui Dumnezeu de a merge şi a urca pe calea desăvârşirii."

Iertaţi-mă.