casatoria este un contract social si o taina religioasa. biserica este in general impotriva divortului. pe de o parte este normal sa sfatuiesti un cuplu sa isi rezolve probleme, sa comunice etc. din nefericire toate aceste sunt foarte greu de aplicat in practica. se neglijeaza firea umana, necsitatile umane de siguranta, demnitate si respect.
eu nu pot sa inteleg cu poate fi numita functionala o casatorie presarata de violenta, chiar si verbala, de betie sau somaj voluntar sau promiscuitate. nici o sotie nu merita a fi inselata , nici u sot nu merita a fi inselat. iar aceasta se intampla in momentul in care apar lipsuri in casatorie. am cunoscut atat de mult familii (binecuvantate la o adica) in care zburau farfuriile , tremura casa si plangeau copiii. in cazul acesta mi se pare ca atat taina religioasa cat si contractul social a esuat.
este clasic si universal acceptat cazul in care sotia este batuta, sotul este alcoolic sau doar ocazional iar preotul cere "trebuie sa ramai alaturi de el pentru ca suferinta ta este rasplatita in rai". in acel moment, ma gandesc ca preotul nu este cobnstient de dimensiunea sacrificiului pe care il cere pentru niste legi care nu functioneaza in practica.
am un var care a fost in mod constant indelat de sotie. au trecut ani si ani de umilinte si sfaturi "nu divorta!" sau chiar "bate-o bine sa ii intre mintile in cap" pentru a intelege ca nu s epoate. femeie nu dorea. pleca cu lunile , fugea cu x sau cu y. aparea parasita nervoasa, tipa pe copii. legile divine nu functionau in cazul asta.
uneori ma gandesc este imposibil sa introduci intr-un borcan de 800ml un dovleac si atunci incepi si il ciopartesti pana intra. ii schimbi forma, il ciopartesti pana intra.
oamenii nu sunt sfintri. oameni traiesc derparte de cer si de idealuri si uneori legile divine, oricat de bine intentionate ar fi pot "cioparti foarte tare".
|