Slefuitorul de suflete
Ceea ce il deosebea pe parintele Arsenie de multi alti duhovnici cu har era uimitoarea lui capacitate de a transforma oamenii, de a scoate la lumina ceea ce este bun, frumos si curat din ei. Avea un mod de a vorbi extraordinar de simplu si de direct, lipsit de orice artificiu. Este impresionanta povestea unui muncitor de pe un santier din vecinatate, care a ajuns intr-o zi la biserica: "Abia intrasem si eram ascuns undeva, in fundul bisericii, cand parintele ma cheama: <<Mai, ia vino incoace!>>. L-am intrebat: <<Cine, eu?>>. El mi-a raspuns si mai aspru: <<Da, tu! Tu cam bei, nu-i asa? Si cand bei, ridici pumnul si ameninti>>. Ma intrebam cine i-o fi spus, dar am negat: <<Nu, parinte, nu-i adevarat>>. Dar nu mi-a mers: <<Lasa, mai, ca eu stiu>>. Am iesit repede din biserica si am intrebat-o pe nevasta-mea daca a vorbit la telefon, inainte. Bineinteles ca nu, si altcineva care sa mai stie lucrurile astea nu mai era. Am ajuns in zilele acelea de mai multe ori la parintele si lucrurile au decurs in asa fel, ca tot ce mi se intampla, parintele stia dinainte si cand ajungeam la el imi zicea: <<Vezi, ti-am spus eu>>. Am ajuns cu timpul sa nu mai beau si sa vin tot mai des la parintele. Am ramas aproape de el sufleteste si cat a trait, si dupa aceea".
Cei care se apropiau sufleteste de parintele erau in permanenta conectati la constiinta lui uimitor de dilatata. Un parinte de la Sambata de Sus mi-a marturisit: "Asa cum dirijezi un televizor din pat cu telecomanda, asa ne chema parintele de la distanta. De exemplu, din satul meu ma simteam chemat de parintele aproape irezistibil. Prin puterea Duhului Sfant il simteam de acasa cum ma chema la Bucuresti. Cand ajungeam, imi spunea cu caldura: <<Da, te-am chemat si te asteptam>>. Eu nu pot aprofunda aceste lucruri si nu afirm altceva decat ceea ce am vazut si am simtit, dar parintele era mereu alaturi de noi si prin puterea lui ne indruma in permanenta".
Calugari, preoti, simpli muncitori, tinichigii, medici, ofiteri - cu totii erau copiii de suflet ai parintelui. Nu exista decat poate in modul de adresare o diferenta intre ei, in rest parintele le transmitea aceeasi dragoste. M-a impresionat, mai ales la oamenii simpli cu care am vorbit, sinceritatea si devotamentul lor pentru parintele Arsenie, chiar si acum, dupa ce s-au scurs atatia ani de la plecarea sa din aceasta lume. Multi din cei care au vietuit vreme de ani alaturi de aceasta legenda vie sunt totusi lipsiti de mandrie sau orgoliu, au o modestie si un bun simt rar intalnite, in spatele carora simti parca lucrarea duhovniceasca. Un calugar ne spunea: "Parintele Arsenie reusea sa inteleaga pe fiecare in parte. La cel de jos cobora, cu cel de sus urca. Nici nu am puterea sa vorbesc despre parintele, gandindu-ma la nivelul la care era, intrucat as putea gresi".
|