Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Din pacate cunosc destule persoane (babute de obicei, dar si batrani) care sunt obisnuitii spovedaniilor si sfintelor taine, dar cand se pun pe barfit sau sosotit (uneori chiar in timpul iesirii cu sfintele daruri, sau mai ales atunci cand se canta la strana "grija cea lumeasca, acum sa o lepadam") dovedesc cu tristete ca viata a trecut pe langa ei si inca n-au inteles de ce merg duminica de duminica la biserica. Iar faptul ca barfesc si urmaresc indeaproape tot ce misca pentru a avea subiect de discutie dupa aceea despre dascal, paracliser, sau oameni obisnuiti, denota ca toata viata s-au ostenit degeaba, sau aproape degeaba, daca n-au ajuns sa constientizeze starea in care se afla.
Nu-mi place sa o spun dar... iata o inima impietrita! Iarta-ma te rog!
|
Bun ,eu am recunoscut ca imi simt inima impietrita .Si m-am recunoscut in postarea ta,de aceea am si intervenit, cand eu insumi nu ma cred vindecat,desi preotul mi-ar da dezlegare . Dar tu? Tu spui de babutele acelea , spui de Ionut. Dar tu ce faci ? Iti simti inima impietrita? Te poti impartasi ?
Nu o lua ca pe ceva personal,e o intrebare , daca simti acel sentiment,si daca da, ce atitudine iei . Caci daca spui altora sa se judece singuri,ar fi interesant sa arati cum te judeci tu si care e verdictul