Citat:
În prealabil postat de AlinB
Ionut, se stie f. bine ca nu sunt batute in cuie canoanele, ele sunt dupa oameni si dupa vremi.
|
N-aș prea crede asta. De ce, doar au fost lăsate de Apostoli, nu de sinoade locale. Au aceeași valabilitate ca și Noul Testament.
Citat:
|
Pe de o parte nu se mai impartasesc oamenii in fiecare saptamana dar pe de alta parte nu mai sunt canonisiti cu excomunicarea sau cu 20 ani oprire pentru pacate mult prea frecvente in randul crestinilor din ziua de azi.
|
Deși ar trebui ca ambele să fie practicate. Or astăzi e de ajuns ca un om oarecare (știu cazuri) ce vine la preot și se spovedește după o viață de ignoranță totală este dezlegat, a doua zi i se acordă Împărtășania și după aia iar nu mia dă pe la biserică pînă-n ziua de azi. Un astfel de necunoscut nu ar trebui dezlegat așa de ușor de anumite lucruri și nici împărtășit pînă nu demonstrează duhovnicului că a luat lucrurile în serios, nu?
Citat:
|
In orice directie ai vrea sa impingi lucrurile, la modul general, nu poate fi decat gresit.
|
De aia ne arată catolicii cu degetul, că nu avem niște reguli generale clare nici măcar pentru chestiunile de importanță vitală din viața Bisericii.
Citat:
Tu te impartasesti saptamanal si ai observat ca asta te ajuta mai mult decat ai face-o la 40 zile? Foarte bine.
Sau o faci doar pentru ca "asa trebuie" ca e un canon si asa si pe dincolo?
|
Uite că ieri nu m-am împărtășit că n-am ajuns la biserică. :) Da, de obicei o fac și nu mi-e ușor să cutez să mă apropii. Am păcatele mele, problemele mele nerezolvate, dar care nu-s de talia celor opritoare. Plus aprobarea duhovnicului, aici iar nu ține numai de noi să vrem sau să nu vrem.
Exact, așa trebuie. E la categoria lucrurilor obligatorii și logice pe care orice creștin ortodox ar trebui să le facă. Dacă socotești că e opțional, canonul 9 și toată Tradiția îți stă împotriva deciziei.
Citat:
|
Dar altii poate nu sunt vrednici nici la 40, poate nu vor sa mai fie vrednici de ata. Crezi ca de ar fi obligati sa o faca mai des le-ar fi spre folos sau poate spre paguba?
|
Nimeni nu e vrednic. Și cei mai Sfinți s-au clasificat ultrapăcătoși (vezi Pavel), totuși au îndrăznit. Dar nu e vorba dacă e bine la 40 de zile sau la 3 luni, ci trebuie să comparăm ”de fiecare dată” versus mai rar de atît fără motiv temeinic.
Citat:
Nici impartasania deasa nu e lipsita de riscurile ei, se prea poate ca unii sa se considere in regula din cauza asta desi poate nu sunt.
Ca iertarea pacatelor care le vine prin ea, sa fie ceva "automat" care sa-i scuteasca de prea mult exercitiu al constiintei si pocaintei.
|
Așa e. Sînt probleme, sînt gînduri, trebuie luate decizii. Sînt păcătos, dar îndrăznesc pentru că duhovnicul a insistat ani de zile pînă mi-am schimbat optica (înainte nu puteam concepe asemenea fapt la oricine), pentru că de aia se săvîrșește Liturghia, [și] de aia mergem acolo, pentru că da, primesc iertare pentru relele de peste săptămînă. Că e sau nu ”automată” depinde de mai mulți factori: ce fel de credință am (cred sau nu că acolo e Hristos care mă invită să mă cuminec spre iertarea păcatelor și spre viața de veci - nu spre judecată sau spre osîndă cum de drept ar fi să fie), dacă la rîndu-mi pot ierta, dacă îmi direcționez iubirea și către ceilalți șamd.
Ar mai fi și altele de scris dar mă grăbesc...