[sophia]

Nu cred ca este asa, sau poate doar in anumite cazuri.
De ex. atunci cand Iisus l-a vindecat pe orbul din nastere ucenicii lui l-au intrebat despre cauza orbirii acestuia. Au intrebat clar daca este din cauza pacatelor parintilor lui (nu mai stiu acum formularea) sau a pacatelor sale.
Iisus i-a spus ca nu e vorba de pacatele parintilor, ci s-a nascut asa pentru a se arata altora (probabil minunea ce avea sa i se intample).

La fel ca si Corinusha nu cred ca e vorba de pedepse pentru pacate.
Dumnezeu care ne invata mereu despre iertare si bunatate si iubire de aproape, ne arata practic opusul? Nu cred.
Dar ce stiu eu?...

Exista alte motive stiute numai de Dumnezeu.
Ah, da, cu partea ca trebuie credinta si rabdare sunt de acord.
Desi la copii nu mai este vorba de rabdare, pentru ca acolo e vorba de numai un interval de timp pentru o femeie, dupa care nu mai face copii. Tot Dumnezeu a facut-o asa.

Iar cu drumul ales in viata si profesia, este vorba tot de voia lui Dumnezeu, pentru ca el iti da si un talant (adica o misiune, un talent).
Nu-l face pe un afon cantaret, nu-l face pe un atehnic inginer si etc.
Plus ca pentru monahism sau preotie ii da puteri speciale si fizice si sufletesti si duhovnicesti. Nu oricine poate sa devina preot sau monah chiar daca vrea.
Nu oricine poate deveni cantaret, sau rege, sau mai stiu eu.

Si eu nu inteleg totusi, dar am acceptat ideea. Voi va vad ca altfel interpretati:
Totusi de ce Dumnezeu da unuia care nu este potrivit pentru misiunea respectiva: ii da un sot minunat/sau sotie minunata si acesta o paraseste, ii da copii si ii abandoneaza, sau nu-i poate creste (diverse boli, neputinte etc.)
si altuia dimpotriva.

Nu judec eu pe nimeni, dar incerc sa-mi explic fenomenul.

@Yasmina - spuneai ceva despre oamenii care stau pe strada pentru ca altii nu le dau si lor desi au mult.
Nu e vorba numai sa dai azi, maine o farfurie de mancare, sau o haina, sau sa iei in gazda.
E vorba de o viata intreaga. Oamenii aia trebuie se poata sa se intretina, sa duca o viata normala.
Le trebuie loc de munca, un venit.

Am cunoscut aici un caz, chiar mediatizat. Un om care din tinerete a ajuns pe strazi (parintii lui au fost vai si amar). Ei nu poate scapa de asta.
L-a mai ajutat unul si altul pentru o zi, o noapte, mai primeste pomana, sau mai munceste ceva acolo pentru cativa euro sa-si ia o mancare sau o camasa, dar atat.
Daca n-are locuinta nu-l angajeaza nimeni si invers. Cercul vicios.

Trebui schimbate niste lucruri in sistem, nu numai individual.
Omenii care au mai mult decat le trebuie (mai multe locuinte si etc.) nu stiu cum fac. Unii prin munca, altii mostenesc, altii ii ajuta sistemul (de primesc salarii uriase).
E mult de discutat pe tema asta.
Cei care au mai si dau, sau inchiriaza, sau fac opere de binefacere.

Pe undeva este o chestie de sistem. Comunismul (unde toti au la fel) nu e/a fost bun, capitalismul are si el partile lui negative.
Undeva la mijloc ar fi solutia poate.

Subiectul era: "sa nu fi o povara..." nu nu mai sotului/sotiei, dar nimanui. Sa te poti descurca si singur.