Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Mai exact, catolicii (sau, cel putin, eu) arata cu degetul nu faptul ca nu sunt reguli in BOR. Sunt destule si chiar prea multe, care se bat cap in cap. Ci faptul ca nu exista un cod canonic adus la zi si de referinta pentru toti ortodocsii.
Nu exista o obligatie de a te impartasi saptamanal, in schimb exista o obligatie grava de a merge saptamanal la biserica.
.
|
Nu exista o obsesie a logicii si a ordinii,asa cum banuiesc ca exista in catolicism din postarile tale . Lucrurile se subinteleg si fara un sistem cartezian de axiome si reguli . Nu trebuie un cod unic ca sa stim ca trebuie sa ne spovedim inainte de a ne impartasi . In intreaga Biserica se stie asta , pentru ca exista mult bun simt, si har , si nimeni nu s-ar impartasi fara a se curata, odata ce si curatarea insasi este primita tot prin har. Daca ar exista o relatie de obligativitate intre spovedanie si impartasire ,atunci ar lipsi harul si libertatea .Pur si simplu harul lucreaza in Biserica prin invatatura si prin inima celor credinciosi,care stiu ce trebuie sa faca ,si cum sa se apropie de Trupul cel sfant
Cantitatea impartasaniei ,este iarasi o chestiune de natura rationalista ,cantitativa, si nu are legatura cu spiritul ortodox . Conteaza taria pocaintei care nu se exprima in cantitati si timpi . Legatura dintre credinciosi si Hristos este una de iubire , in care intruparea lui Hristos se prelungeste in euharisitie si gustarea Trupului sau de credinciosi si desavarsirea comuniunii. Numai cine ajunge la iubire de Hristos ,si la curatenie ,are sens sa se impartaseasca , caci acesta e un act de cutremurare ,nu unul de repetitie a unui ritual
.
Citat:
|
Ideea pe care incerc sa v-o transmit, Ionut, este ca e bine ca fiecare sa-si vada in primul rand de mantuirea sa. Cei care se socotesc vrednici sa se impartaseasca saptamanal, bravo lor! Si cei care se socotesc nevrednici, dar se spovedesc si se impartasesc macar odata intr-un an, bravo lor! Si unii, si ceilalti sa ia aminte la pilda vamesului si fariseului. Si sa fie atenti cu ei insisi: primii, sa fie atenti mai ales sa nu cada in automatism si minimizarea sacramentului, de aici la a uita Cine este cel care se ofera in impartasanie si Cine este cel care impartaseste, iar de aici la pacatul teribil al sacrilegiului. Ultimii, sa fie atenti ca, din prea multe scrupule, sa nu pateasca precum fecioarele nebune, Mirele surprinzandu-i in prea lungile perioada cand nu au ulei.
|
qed