[Mosh-Neagu]

Intr-o lume a televizorului deschis 20 de ore pe zi, intr-o lume in care omul a obtinut foarte mult confort, dar a eliminat aproape complet rugaciunea sincera si prelungita din viata lui, intr-o lume in care tendinta noastra este aceea de a avea sau a obtine anumite privilegii (un anumit fel de casa, un anumit model de masina, o anumita stare materiala), intr-o lume in care filocalia si invataturile sfintilor parinti se afla la un clic distanta, si teoretic orice crestin poate deveni - daca vrea!!! - un bun cunoscator al ortodoxiei, dar trece nepasator peste toate crezand sincer ca stie destul, intr-o lume in care vorbim de har doar la modul teoretic, fiindca din pacate putini preoti mai simt cu adevarat in inima Duhul lui Dumnezeu, cred ca este foarte delicat sa incercam sa dovedim preotului cat suntem noi de vrednici sa primim Sfintele Taine la fiecare Sfanta Liturghie. Omul smerit, sta in coltul lui, cu povara pacatelor lui. In momentul cand se inalta pe sine, (daca astia-s vrednici, atunci eu de ce n-as fi?) nu face decat sa se asemene lor.
Scrierile sfintilor parinti aveau intotdeuna la baza ceva concret si se raportau unor vremuri pentru care noi acum suntem sub nivelul zero. In acelasi timp sunt aparent contradictorii, intrucat oricand putem da citate din alti sfinti parinti care par a sustine alte invataturi.
Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi nimanui, dar indraznesc sa amintesc acele multe exemple prin care, cei bine-placuti lui Dumnezeu au primit Sfintele Taine atunci cand li s-a oranduit sa primeasca, si au ajuns sfinti cu sfinte moaste, la care noi ne inchinam acum cu multa evlavie.
Nu sunt de acord cum ca primirea Sfintelor Taine cat mai des, il fac pe mirean mai plin de har; dimpotriva, ajunge sa trateze sfintele ca pe cafeaua de dimineata, ca despre "frica si cutremur" nici nu se pune problema sa mai fie, dupa trei-patru duminici la rand intre telenovele si sfinte euharistii... Revin pentru a "n"-a oara la esentialul vorbelor Sfantului Serafim de Sarov. Nu sunt eu vrednic sa ma exprim suficient de convingator astfel incat sa va fac sa intelegeti cat este de importanta obtinerea Harului. Impartasirea deasa pentru omul superficial si indaradnic este ca o frectie la un picior de lemn. In momentul in care omul simte ca primeste o farama de Har, nu mai poate sa primeasca Sfintele Taine, fara sa-i joace ochii in lacrimi, pentru ca acolo in Sfantul Potir este TOTUL: si mila si jertfa si dragoste si smerenie si bucurie si vindecare si pace si binecuvantare... Ori omul comod, stramb si clevetitor, ursuz si neiertator, indrazneste din exces de naivitate ca sa nu-i spun inselare, dar Har nu va primi.