[fallen]

As vrea sa explic mai clar ce inteleg eu prin a fi povara: unii considera ca esti povara daca esti sarac sau provii dintr-o familie saraca, daca nu ai o pregatire si o slujba buna, etc. Eu cred ca nu e chiar asa, caci daca esti totusi harnic, muncitor, bine intentionat, devotat, tot poti sa faci ceva sa fii de folos societatii si familiei in care intri, dar intr-adevar daca si aceasta este modesta si cu posibilitati limitate, ar prefera un ginere/nora ceva mai " potent", instarit, cu posibilitati de avansare ( job bun, pregatire, ajutor de la parinti, etc). Dar...acum mai e si-o vorba in popor, ban la ban si paduche la paduche... acum e drept ca sunt si familii sarace care au noroc de gineri buni, dar ma gandesc ca atunci si copiii lor ar trebui sa se ridice la nivelul sotului/sotiei, e cam nedrept sa ai pretentia ca copilul tau, fara scoala si educatie, fara maniere, bun simt, etc, sa ia pe cineva care sa il ridice din mizerie fara ca el/ea sa merite macar...
Adevaratele poveri insa, dupa parerea mea, cum am spus si mai sus, sunt cei care ar putea face multe lucruri dar nu vor, sunt lenesi sau au alte vicii paguboase...
Acum daca Dumnezeu iti scoate in cale o asemenea povara, iar tu constient sau subconstient alegi sa o iei, fie ca face parte din prima categorie sau a doua, e alegerea ta si poate chiar sa iti fie spre indreptare, sau poate pur si simpku sa fie o alegere proasta, cu care sa te lupti toata viata...
Daca insa iti ajunge copilul o povara, prin " purtarea ta de grija"( adica nu daca e bolnav sau cu vreun handicap, sau cu traume psihice care nu sunt neaparat cauzate de tine direcr, ci din trecutul familial), atunci...e cam greseala ta, daca ii permiti sa devina asa ( lasa ca am muncit eu destul, lasa ca am invatat eu destul, el sa aiba toate de-a gata, sa nu duca lipsa, sa nu se streseze, etc).
Dar nu toti privesc asa, de ex bunica mea care mai e in viata spune ca ea e recunoscatoare ca prin munca ei de-o viata si prin sacrificiile facute, are acum la batranete posibilitatea sa-si ajute copiii si nepotii din pensia ei....foarte frumos, insa sa nu uitam ca si alti parinti au muncit din greu o viata, in fabrici, pe camp, etc, nu au dus o viata de huzur, dar cu toate astea nu au pensii care sa le permita sa-si ajute copiii, ci din contra...trebuie sa-i ajute copiii pe ei, iar asta nu ar trebui sa-i faca mai putin respectabili....asa ca nu e corect sa judecam omul dupa posibilitatile financiare si materiale pe care le are si sa il categorisim drept " povara"...un batran bolnav si neputincios care a dus totusi o viata cinstita si a muncit,nu ar tb sa il numim povara, si nici pe un copil sarac si fara posibilitati; povara adevarata este un sot/sotie/copil/parinte care nu-i place munca, e betiv, destrabalat, fara cuvant, neserios, profitor, eventual mincinos, prefacut, ipocrit, etc...acum ca a ajuns asa din vina noastra ( copilul), sau ca am facut noi o alegere proasta ( sot/sotie), sau ca suntem victimele unei mosteniri genetice nefaste ( parinti, frati), tot o cruce e pentru noi....ce ne poate fi spre indreptare sau nu, depinde de alegerile pe care le facem ulterior...( ma rog, daca am facut noi din copilul nostru o pramatie, ma tem ca asta nu se mai poate indrepta, ci ca vom raspunde si pt pacatele lui, eventually, ramanand doar cu speranta ca poate altcuiva, in viitor i-ar putea fi spre mantuire...)