Si acum, ceva extrem de important!
Retine, te rog, ca de fiecare data cand m-am referit la om in faza de dinainte de scoaterea coastei (nu stiu daca ai citit si postari mai vechi de-ale mele pe tema asta), folosesc termenii ipostas feminin si ipostas masculin, sau femininul si masculinul, nu termenii barbat si femeie.
Vei zice cu siguranta ca-s identici.
Daca n-ai stiut, o sa vezi ca Scriptura face niste disctinctii extrem de fine, sesizabile doar in Greaca Septuagintei, mult mai bogata semantic decat Limba Romana, Engleza, Franceza sau oricare limba moderna.
In Septuaginta, expresia „barbat si femeie i-a facut Dumnezeu” din Gen.1,27, e exprimata prin alti termeni, nu prin „andras” si „gyne”, barbat si femeie, in acceptiunea clasica.
Intr-adevar, ideea ca barbatul (andras) si femeia ( gyne) nu au fost separati de la inceput, a generat in multe culturi diverse interpretari, de multe ori naive si caraghioase, numai bune de imbogatit mitologia.
De exemplu, in unele mitologii necrestine, la Facere, barbatul (andras) si femeia (gyne) stateau spate in spate, lipiti de umeri, iar Dumnezeu i-ar fi despartit printr-o lovitura de secure, care i-a separat in doua.
In alte culturi, unii credeau ca primul om era barbat pe partea dreapta si femeie pe stanga iar apoi Dumnezeu l-a taiat in doua jumatati.
La Platon, androginul e o fiinta bisexuala de forma sferica.
La unele popoare orientale si in unele scoli filozifice si teozofice (printre care neoplatonicienii si neopitagoreicii) sau la unele secte gnostice, ideea de androgin e o deductie logica a omului ideal, ca fiinta completa, fara fisura.
E de prisos, sper, sa subliniez ca nu sustin nici una din conceptiile androgine de mai sus. Nici n-am cum, fiindca, asa cum ziceam, eu sustin ideea din Facere 1, 27, cu trimitere clara la trupul unic si multi-ipostatic de dupa Parusie.
In limba romana, desi e tradus „barbat si femeie l-a facut pe om”, in versetul din Geneza 1, 27, in greaca originala a Septuagintei nu apare nici urma de ”andras si gyne ”.
|