[sophia]

Presupunand ca din punct de vedere biologic aveti dreptate (si ma intreb atunci de ce nu sunteti patriarh, sau sa scrieti carti sa fiti profesori de biologie), se pun atunci urmatoarele intrebari:

1. La botez se spune ca suntem iertati si curatati de pacate. Si totusi nu este asa? Botezul nu are nici un rol in treaba asta?

2. Ce putem noi sa facem ca sa scapam de aceste poveri duhovnicesti?
Adica noi nu suntem vinovati, dar nici nu putem schimba nimic din ceea ce au facut cei dinaintea noastra. Da, ne ferim pentru cei ce vor urma, dar noi ce facem?

Este ca si la o boala genetica sau cromozomiala ceea ce spuneti voi (daca este asa). Se transmite, o porti in tine, o poti da mai departe sau nu.
Dar cel mai important: nu se vindeca.

Asta cu "spovedania si impartasania te protejeaza de pacatele neamului tau" nu stiu daca este chiar asa. Doar ne ducem (multi dintre noi) mereu si ne spovedim si ne impartasim si ne rugam mereu. Sigur ca ne ajuta mult. Dar anumite lucruri nu le schimba. Ne ajuta poate sa traim cu ele, dar nu le schimba.

Si raman totusi la imaginea mea despre Dumnezeu si Maica Sa si sfinti. Nu mai incercati sa-i faceti "bau-bau", sa-i prezentati neiertatori si cu batul in mana ridicat asupra noastra. De aia pleaca multin credinta. De atat frica pe care le-o tot "predica" unii si altii.

Sunt chiar cazuri dureroase. Ne povestea duminica preotul la predica despre un caz al unui om care venea cu familia la biserica si erau toti atat de credinciosi. Pana intr-o zi cand fata a luat-o pe un drum rau. Si au pierdut-o.
De atunci omul acela nu a mai calcat la biserica. A spus ca daca Dumnezeu este asa si i-a luat fata, atunci credinta lui nu mai are nici un sens.
Si cate cazuri din astea sunt. Sunt dureri mult prea mari pentru oameni si ei refuza atunci sa inteleaga ca Dumnezeu le-a facut asta si se darama credinta lor.

Sau sa spui unui copil ca daca nu e cuminte si face nu stiu ce Dumnezeu il pedepseste si il calca masina. Nu se mai duc nici ei si nici parintii lor nu-i mai lasa la orele de religie cu asa manuale.

Trebuie sa aratam oamenilor partea buna a credintei, iubirea, caldura, sa le dam sentimentul ca asa le este bine.
Din nou va spun despre parintele Galeriu si lumina pe care o raspandea prin ochi si glas. Cine ar fi plecat din credinta cu asa un preot?

Si revin la nedumerirea mea initiala: de unde stiti voi aceste lucruri? Unde sunt scrise lucrurile astea, cine va invata? Dati-ne si noua sursele.
Ca precis nu va spune preotul despre DNA si cromozomi modificati.