Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor - n.n.] nu ești vrednic să le auzi, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te aprpii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei" (Sf. Ioan Gură de Aur).
|
Mare lucru "vrednicia" si usurinta cu care ne pretindem vrednici, lunand dupa propriile ingaduinte, sfaturile Sf. Ioan Gura de Aur, intr-o perioada in care lumea chiar se straduia sa tina pasul cu biserica, mai ales fiindca ispitele nu erau atat de diversificate. Acum, doar fiindca aceste ispite nu existau in perioada Sfantului Ioan Gura de Aur, sau a altor sfinti parinti, si nu ne-au vorbit despre ele, luam drept virtute ceea ce in ochii lui Dumnezeu este goliciune sufleteasca. Mai exact, sa ne cercetam pe sine: cat din 24 de ore, muncim constiincios, multumind lui Dumnezeu pentru tot, incepand si terminand munca dand lui Dumnezeu, slava? Cei ce fac asta, vrednici sunt sa se impartaseasca. Cati ajung in ziua de astazi sa ii ramana "timp la dispozitia soldatului", iar acest timp sa nu si-l petreaca in fata televizorului in marea lui majoritate, ci sa se cerceteze pe sine, pe cei din jur cu mila si dragoste, sa se roage sau sa citeasca din sfintii parinti stiut fiind ca o viata nu ne-ajunge pentru a cunoaste Calea!? Cei ce indeplinesc aceste criterii, sau incep munca in zori si sfarsesc epuizati in toiul noptii, vrednici sunt sa se impartaseasca. (Parintii si strabunii nostri, asa faceau!)
Ceea ce facem noi este umplere de lauri. Intre noi si cei carora li se adresa Sf Ioan Gura de Aur, e greu sa facem o comparatie cinstita. Dumnezeu stie foarte bine "unde ne incadram" in osteneala noastra. Da, in perioada de post, multi dintre crestini, se straduiesc mai mult, evita multe dintre ispite, se roaga mai mult, cerceteaza pe cei nevoiasi mai mult, tin post, se impaca cu cei pe care sau de care a fost suparat. Ei, asta-i cu totul altceva. Dar cand noi HUZURIM in fiecare zi, cum putem crede ca facem cele placute lui Dumnezeu astfel incat sa fim
atat de vrednici?
Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Mințim în fața lui Dumnezeu. Noi ne jucăm cu cuvintele în Sfânta Liturghie, pur și simplu ne jucăm cu cuvintele. Nici măcar nu ne gândim, de fapt că noi ne jucăm cu vorbele. Nici nu ne gândim de fapt că a spus Hristos că pentru fiecare cuvânt deșert vom da seama. Înțelegeți? Știți ce facem noi? Noi chiar facem ritual, dar Liturghia nu este un ritual. Oamenii mai demult aveau conștiința asta foarte clară
|
Daca intelegi cata dreptate ai, esti un om salvat!!!