[catalin2]

De cand am discutat cu Ovidiu despre impartasirea fara spovedanie inainte am gasit informatii mai multe pe aceasta tema.
Parintele Pruteanu si toti cei care propaga aceste conceptii au luat ideile din cartea Par. Schmemann, din 1961. Dar aceasta carte are multe erori, parintele a fost infleuntat de teologii catolici francezi, care, la randul lor, preluasera idei protestante. Chiar si Par. Serafim Rose evidentiaza aceste lucruri: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...emica-moderna/

Citez: "Argumentele cărtii se păreau Părintelui Serafim mai curând protestante decât ortodoxe. Abordarea subiectului de către Pr. Alexander incerca intr-adevăr să urmeze liniile sus-pomenitei „mişcări liturgice” din protestantism şi romano-catolicism."
Parintele fusese influentat in perioada petrecuta la Paris de teologii catolici care voiau sa reformeze liturghia catolica. Citez: "Deşi mişcarea din urmă provenea din rândul clericilor şi al ierarhilor romano-catolici, demersul lor critic i-a dus la concluzii similare protestantismului, devenind un factor decisiv in reformarea Bisericii Romane la Conciliul II Vatican."
Citez: "Incercând să depăşească „robia apuseană” a liturgicii ortodoxe, Pr. Alexander, spune Pr. Serafim, „a devenit el insuşi robul ideilor raţionaliste protestante privitoare la teologia liturgică”, bazându-se in critica Tradiţiei ortodoxe pe izvoare, ipoteze istorice şi metodologii apusene, heterodoxe. In cartea sa, Pr. Alexander priveşte principalele stadii ale dezvoltării dumnezeieştilor slujbe ca pe nişte manifestări istorice obişnuite, formate ca rezultat al schimbării imprejurărilor istorice, respingând abordarea scriitorilor ortodocşi care socoteau intreaga istorie a slujbelor ca fiind „dumnezeieşte aşezată şi proniatoare“. Asemeni invăţaţilor protestanţi şi câtorva romano-catolici moderni, el pune intr-o lumină indoielnică schimbările petrecute la inceputul epocii constantiniene privindu-le nu ca pe nişte noi forme de exprimare a aceleiaşi evlavii, ci mai curand ca pe o reformare a interpretării slujirii şi ca pe o abatere de la spiritul si formele liturgice timpurii. "