CÂND IUBIREA...
de Mugurel Pușcaș
Când iubirea devine povară
Și nimic, parcă, n-are vreun rost,
Să oprim chinul trecerii vremii,
Amintindu-ne ce-a fost frumos.
Când iubirea devine povară
Și privim înspre mâine tăcuți,
Să renască în noi primăvara...
Să ne-ntoarcem, iubit-o, în munți!...
La cabana iubirii e soare,
Focul arde-n cămin jucăuș,
Ne așteaptă, cuminți, blânde fiare,
Apă bând din al mâinii căuș.
Noi!...Vom arde, în noi, ce-i povară,
Renăscuți, răbufni-vom spre cer...
Vom opri chinul trecerii vremii,
Împletind nopți de-amor cu mister.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|