Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Intr-o vreme ma zideau comentariile dvs,imi placeau la nebunie(scuze ca va spun deschis).
De la o vreme nu stiu ce spirit va incearca.
Mai intai,corect si principial ar fi sa vb numai pt dvs.
Nu pt ca nu-mi cunosc eu pacatele si am lipsa acuta de smerenie,dar nu este correct sa generalizati cand vb despre vietile si stilul de viata al unora.
Nu stiu prin ce ispite treceti dvs ,ma gandesc ca altii care au viata mai retrasa dpdv social,nu le au;si atunci nu este drept sa ganditi ca daca dvs sunteti rau si altii sunt la fel,automat(figurativ vorbind).
La fel,nu am putut sa nu remarc un raspuns pe care mi l-ati dat in paginile trecute,punand accent pe:"sunt reguli clare pt impartasanie si fiecare mirean le cunoaste".
Am vrut sa dezvolt idea,dar m-am intristat si rusinat.
De unde deduceti ca eu sunt "orice" mirean? ba mai mult unul care le stie pe toate si care se afla in practica de o viata?
Nu sunt domnule,sunt fara exagerare si falsa smerenie omul din urma;care afla ultimul...
|
In urma acestei remarci, si eu ma simt rusinat si vinovat in aceeasi masura. Ispite avem toti si nu vad cum de tocmai eu as face exceptie. Dar ispitele si caderile sunt un aspect, iar starea ideala catre care trebuie sa tindem este altceva. OK, cadem, suntem slabi, stie El Dumnezeu mai bine. Dar am observat ca aici nimeni (nici eu nu fac exceptie!!!) nu se cerceteaza pe sine, (sau daca o face o face cu multa indulgenta) ci sesizeaza abaterile de la ceea ce isi inchipuie fiecare ca inseamna credinta adevarata. Nu cred ca putem vorbi de generalizare, ci de modul in care ar trebui inteleasa si traita credinta, indiferent daca ceea ce ni se spune, ne darama sufleteste sau nu.
Spuneam undeva, nu demult ca uneori orice aluzie a cuiva ni se pare ca ne priveste direct si personal, iar asta ne tulbura enorm, riscand sa nu-l iertam prea usor pe cel care-o face. Doar ca (cel putin in cazul tau), discutia era de principiu si nimeni nu te-a vizat pe tine personal. Din pacate/fericire, stiu foarte bine cum este sa ma simt cu musca pe caciula si sa mi se para ca si cei care fac "gramada" la rugby, se aduna sa ma barfeasca si nu pentru altceva... (chiar gluma fiind, constiinta ataca prin orice mijloace!!!). Nenorocirea este ca, de fiecare data cand suntem tulburati, si cand ne recunoastem
din complezenta pacatosi, mandri si trufasi, inca nu reusim sa trecem "testul". Vorbesc din proprie experienta. Daca spun ca sunt "cel dintai dintre pacatosi", trebuie sa ma recunosc in fiecare clipa in ochii lui Dumnezeu, la modul cel mai sincer. Cat timp nu sunt sincer, constiinta ma va da de gol, iar eu voi fi tulburat pentru orice fleac, considerandu-ma mereu jignit si ofensat, chiar si atunci cand nu este cazul.