[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Hristos a înviat.

Am găsit un filmuleţ, care mi-a dovedit din nou, ştiinţific, că Dumnezeu există.

Cum să spunem că aceşti copii, au evoluat din maimuţă?

Cine spune aşa ceva, e schizofrenic paranoid, ca să nu spun posedat.

https://www.youtube.com/watch?v=o6ZD5tqDs8E

Frate Igor, primeşte de vrei o mică lămurire din partea unuia care a studiat cândva tulburările psihice (avînd parte şi de vreo câteva din ele, întru cuminţire, prin Mila Domnului).

1) Schizofrenia paranoidă şi posesiunea demonică nu sunt membri ai vreunei categorii severe de boală psihică. Nu ocupă un etaj mai înalt al patologiei mintale, nu formează împreună un maxim al nebuniei.
Schizofrenia, în clasificarea nosografică a tulburărilor psihice, este ce-i drept considerată regina bolilor psihice. Însă posesiunea demonică, frate, se poate afirma chiar şi de la nivelul unui guturai, oricât ar fi de greu de crezut aceasta. Nu în severitatea unei alterări mintale şade pitit dracul, ci în toate cele omeneşti, indiferent că omul pare sănătos ori bolnav - după opinia medicilor.

Posedat, aşadar, poate fi şi unul care doar lăcrimează duios.
Ori unul care face sport "în draci".
Ori unul care n-are nici o grijă, nici o "problemă" evidentă, pentru el ori pentru alţii.
Mulţime de oameni "sănătoşi"- tun, mulţime de oameni care o duc bine, sunt cetăţeni respectabili, au familie şi copii, profesii onorabile şi o viaţă cuminte - sunt posedaţi. Mai soft spus, se află în înşelare.

Nu confunda, frăţia ta, gravitatea bolii cu excentricitatea simptomelor! Unul care se poartă niţel mai ciudat, e un pic mai retras şi singuratic, e adeseori mult mai bolnav şi din păcate irecuperabil comparativ cu unul care tocmai şi-a dat foc în piaţă ori a omorât pe careva.
Cu cât semnele şi simptomele sunt mai spectaculoase şi debutează mai brusc, cu atât omul are mai multe şanse de vindecare/salvare şi prognosticul e mai optimist. Şi invers, cu cât semnele sunt mai discrete şi se adună în om mai lent, mai sistematic, mai "pe îndelete", cu atât nebunia e mai severă şi prognosticul e mai rezervat.
Aceasta e o lege tare, de necontestat, a medicinei minţii omeneşti. Ţi-o confirmă orice psihiatru sau psiholog clinician. Şi cred că ţi-o poate confirma şi un duhovnic cu mai multă experienţă.

2) Schizofrenia şi posesiunea nu sunt trepte succesive pe vreo scară a severităţii nebuniei ori a pierderii unui suflet omenesc. Posesiunea nu e mai "gravă" ca schizofrenia. Nu există acest raport între ele, decât dacă ţinem morţiş să le raportăm noi, hodoronc-tronc, în acest mod.
Între ele exită mai degrabă un raport de întrepătrundere, de germinaţie reciprocă, iar nu unul de ierarhie pe scala patologiei.
Posesiunea face parte din iţele germinative ale oricărei forme de tulburare psiho-fizică. Poate fi motorul oricărei afecţiuni, ori păpuşarul tainic al oricărei manifestări exterioare a unui om.