[vsovivivi]

Aşa păţeşte când vede sau revede!.. se declanşează!

Omul păcatului, omul pofticios de rele îşi lasă trăirile să-i fie declanşate de cuvintele rele cu două feţe aluzive, porcoase, ispititoare care sunt lansate cu cruzime şi prin ele omul pierde sensul lor pozitiv pentru ca prin ele să înşele astfel că multe din ele sunt ca nişte butoane, ca nişte trăgaciuri, ca nişte monede cu două feţe astfel că exact în momentul rostirii lor cu cruzime mintea cedează şi primeşte cu voluptate sensul cel rău şi ascuns: lepădarea, trădarea, înşelarea, călcarea... având impresia cu credulitate imbecilă că s-a dat voie ca la comandă pe unitate la libertatea păcatului adică cică răul şi păcatul nu mai e rău ci defapt e bun şi e rău cel care a zis că nu sunt bune fărădelegile!.. că cică dacă le-ar fi lăsat la liber Dumnezeu atunci toate erau bune şi gata... nu ne mai chinuiam mintea cu oprirea de la păcătuire... ce fain... ca dracool!

Păi ce ar mai fi fost atunci viaţa când crima, violul, furtul, minciuna, nedreptatea şi adevărul pârâcios ar fi fost bune?

Defapt chiar acuma pe pământ în toată gLumea plină de zei şi de dezei şi de şefi mincinoşi mai mari sau mai mici toate astea sunt bune şi de dorit şi se fac bine mersi sub masca ipocrită a înţelepciunii dar şi înţelepciunea asta cu care omul se dă mare cât o fi ea de dorită păi fără sfinţenie e defapt o mare păcăleală şi o nebunie de nedescris şi e rădăcina ipocrizeniei şi făţărniciei cu şarpele deductiv cu tot care deduce totul aiurea ca să câştige mereu pofta cea rea, pofta de păcatul cel mai viclean şi ticălos care te face cel mai mare... criminal rău preschimbându-te brusc fără să ştii în răutatea răutăţii: omul rece ca un bolovan de ghiaţă neagră din care curge gerul faţă de aproapele tău căzut între tâlhari.

Şi frica asta de orice amestecată cu minciuna şi credulitatea prostească şi superstiţioasă te ţine într-o încremenire paralizantă că nu mai poţi să faci nimic, eşti pierdut dinainte de a mişca... şi stând aşa îţi vine cuvântul rău ce te declanşază spre pornire, pornirea spre înşelare ca să mergi spre libertatea sfinversă... că de aia ai impresia că e bine acolo în libertatea aia fiindcă dracu' şi lacu' şi iadu' au confiscat morala şi dreptatea şi ai impresia că dacă e totul acolo atunci nu mai e nevoie de nimic în plus din moment ce şi pedeapsa şi judecata e în mâna lor... aşa că zici că e bine şi e aşa cu zic ei, cum susţin ei, cum te învaţă...

Dar ce te faci când o să te judece propriile păcate şi propriile fapte ale fărădelegii tale oricât de mare şi de grozav te crezi tu acum?

Ce te vei face cu morala iadului şi cu judecăţile gLumii cu tot când vei pricepe însfârşit cât eşti de rob orb al păcatului şi cât de mult te stăpâneşte viciul cu care te lauzi că e bun dacă nu te lauzi că cică l-ai lepădat... Ce?

Veni-va Dreptatea şi Adevărul a toate peste tine şi te vei vedea cât eşti de iubitor egoist de sine şi foarte altruist cu împărtăşirea păcatelor criminale ca un virus... şi te vei descoperi cum te declanşezi la trăirile înşelării şi atunci cum oare te vei mai opune căci imediat ce vei auzi vei reacţiona din obijnuinţă intrând în transă ca să reîmplineşti programarea făcută de viciu prin scenariul bine pus la punct de pofta ta cea rea care este de o viclenie feroce şi o cruzime de fiară nebună şi fără minte care te doboară oricât de tare şi mare ai sta ridicat... cum te vei opune?

Vei merge din rău în mai rău fără scăpare căci orice mai mare de al tău te va vinde ca să facă bani, ca să-i fie lui bine se va lepădă de tine!.. că de Dumnezeu s-a lepădat de mult însă tu nu o ştii!

Atunci până şi gheaţa va fi mai fierbinte decât sufletul acelor oameni ai iadului care-ţi declanşează prin cuvinte focul păcătuirii în care o să ardeţi împreună cu satana!

Oare până la sfârşit nu vă veţi trezi? Oare până la sfârşit veţi rămâne orbi? Oare până prea târziu nu veţi crede?